Art. I. - Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 11 decembrie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" b) instituţii financiare, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de credit, ale unei firme de investiţii ori ale uneia dintre societăţile de tipul celor prevăzute la lit. c) sau d), persoane juridice române sau dintr-un alt stat membru şi care sunt acoperite de supravegherea la nivel consolidat a întreprinderii-mamă, persoană juridică română sau dintr-un alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 6-17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare;".
2. La articolul 1 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" c) societăţi financiare holding, societăţi financiare holding mixte şi societăţi holding cu activitate mixtă, persoane juridice române;"
3. La articolul 2 alineatul (1), punctul 52 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" 52. sumă agregată - suma totală cu care autoritatea de rezoluţie a determinat că trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne, potrivit dispoziţiilor art. 311;".
" 531. fonduri proprii de nivel 1 de bază - fonduri proprii de nivel 1 de bază calculate potrivit prevederilor art. 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;".
5. La articolul 2 alineatul (1), punctul 56 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" 56. datorii care pot face obiectul recapitalizării interne - datoriile şi instrumentele de capital ale unei instituţii sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2 şi care nu sunt excluse din sfera aplicării instrumentului de recapitalizare internă potrivit dispoziţiilor art. 286;".
6. La articolul 2 alineatul (1), după punctul 56 se introduc două noi puncte, punctele 561 şi 562, cu următorul cuprins:
" 561. datorii eligibile - datorii care pot face obiectul recapitalizării interne şi care îndeplinesc, după caz, condiţiile prevăzute la art. 2957-29515 sau la art. 29528 alin. (2) din prezenta lege, precum şi instrumente de fonduri proprii de nivel 2 care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 72a alin. (1) lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;
562. instrumente eligibile subordonate - instrumente care întrunesc toate condiţiile prevăzute la art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, altele decât cele prevăzute la art. 72b alin. (3) - (5) din respectivul regulament;".
7. La articolul 2 alineatul (1), punctul 63 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" 63. instituţie-mamă relevantă - o instituţie-mamă dintr-un stat membru, o instituţie-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate holding cu activitate mixtă, o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, asupra căreia se aplică instrumentul de recapitalizare internă;".
8. La articolul 2 alineatul (1), punctul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" 67. instituţie supusă rezoluţiei - o instituţie, o instituţie financiară, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate holding cu activitate mixtă, o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, asupra căreia se aplică acţiuni de rezoluţie;".
9. La articolul 2 alineatul (1), după punctul 67 se introduc două noi puncte, punctele 671 şi 672, cu următorul cuprins:
" 671. entitate de rezoluţie:
a) o persoană juridică stabilită în România sau în alt stat membru, care, în conformitate cu prevederile art. 58-63, art. 74 şi 75 sau cu prevederile din legislaţia altor state membre care transpun art. 12 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, este identificată de autoritatea de rezoluţie ca fiind o entitate în privinţa căreia planul de rezoluţie prevede întreprinderea unei acţiuni de rezoluţie; sau
b) o instituţie de credit care nu face parte dintr-un grup care face obiectul supravegherii consolidate în temeiul art. 176, 181 şi 192 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau al legislaţiei altui stat membru care transpune prevederile art. 111 şi 112 din Directiva 2013/36/UE, în privinţa căreia planul de rezoluţie elaborat în temeiul art. 49-56 din prezenta lege sau al legislaţiei altui stat membru care transpune prevederile art. 10 din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, prevede întreprinderea unei acţiuni de rezoluţie;
a) o entitate de rezoluţie şi filialele sale:
(i) care nu sunt entităţi de rezoluţie ele însele;
(ii) care nu sunt filiale ale altor entităţi de rezoluţie; sau
(iii) care sunt entităţi stabilite într-un stat terţ şi care sunt incluse în grupul de rezoluţie în conformitate cu planul de rezoluţie şi filialele lor; sau
b) cooperativele de credit afiliate la casa centrală şi casa centrală însăşi, atunci când cel puţin una dintre aceste cooperative de credit sau casa centrală este o entitate de rezoluţie şi filialele acestora;".
10. La articolul 2 alineatul (1), după punctul 92 se introduc cinci noi puncte, punctele 93-97, cu următorul cuprins:
" 93. filială - filială în sensul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. 16 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare. În aplicarea prevederilor art. 27-35, art. 58-63, art. 74, 75, art. 92-98, art. 99-116, art. 2955-29555, art. 358-382, art. 473-485 şi art. 498-504 grupurilor de rezoluţie definite la pct. 672 lit. b), filiala include, atunci când este cazul, adaptat în mod corespunzător, cooperativele de credit afiliate la casa centrală şi casa centrală însăşi, precum şi filialele acestora, cu luarea în considerare a modului în care astfel de grupuri de rezoluţie respectă prevederile art. 29526 alin. (3);
94. cerinţa amortizorului combinat - cerinţa definită în reglementările secundare date în aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
95. decizii care au impact fiscal direct - decizii luate de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în temeiul prezentei legi, care determină sau pot determina în mod nemijlocit utilizarea fondurilor publice, aşa cum sunt acestea definite în Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv prin acordarea de împrumuturi sau garanţii de stat;
96. decizii care au implicaţii sistemice - decizii care ar favoriza materializarea riscului sistemic, manifestat prin perturbarea activităţilor sistemului financiar cu efecte negative grave pentru piaţa internă şi economia reală;
97. vânzător - în aplicarea prevederilor art. 2951-2954 prin vânzător se înţelege o firmă de investiţii în sensul art. 3 alin. (1) pct. 26 din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, cu modificările şi completările ulterioare, o instituţie de credit, o societate de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) sau un administrator de fonduri de investiţii alternative (AFIA) care furnizează servicii de investiţii sau realizează activităţi de investiţii care conduc la transferul către clienţi de tip retail al unei datorii eligibile subordonate care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excepţia celor prevăzute de art. 72a alin. (1) lit. b) şi art. 72b alin. (3) - (5). "
11. La articolul 2 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" a) instituţie financiară, filială semnificativă, instituţie de importanţă sistemică globală (instituţie de tip G-SII), întreprindere-mamă, bază consolidată, societate financiară holding, societate financiară holding mixtă, societate holding cu activitate mixtă, societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, sucursală, supraveghetor consolidant, fonduri proprii, instituţie-mamă dintr-un stat membru, instituţiemamă din Uniunea Europeană au înţelesul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;".
12. La articolul 2 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" c) organ de conducere al unei firme de investiţii reprezintă organul de administrare şi de conducere al unei firme de investiţii stabilit potrivit actelor constitutive, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, ori, după caz, în conformitate cu legislaţia altui stat membru care transpune prevederile art. 3 alin. (1) pct. 7 din Directiva 2013/36/UE, împuternicit să stabilească strategia, obiectivele şi orientarea generală a firmei de investiţii, care supraveghează şi monitorizează procesul decizional de conducere şi care include persoanele care conduc în mod efectiv activitatea firmei de investiţii."
13. La articolul 3, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" (3) Banca Naţională a României informează Autoritatea bancară europeană, înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, cu privire la autorităţile de rezoluţie desemnate potrivit alin. (1) şi (2), precum şi cu privire la funcţiile şi responsabilităţile ce revin fiecăreia şi notifică acesteia şi Comisiei Europene motivele segregării responsabilităţilor de rezoluţie la nivel naţional."
" (11) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are dreptul de a exercita competenţele prevăzute la art. 569 alin. (2)-(5) pentru îndeplinirea oricăreia dintre atribuţiile sale prevăzute de prezenta lege, în legătură cu oricare dintre entităţile prevăzute la art. 3 alin. (1) care vor da curs solicitărilor Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie.
(12) Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României poate delega exercitarea oricărora dintre atribuţiile care îi revin, prevăzute la titlul II, la art. 2955-29556 şi la art. 458-468, care revin Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, către membrul conducerii executive, coordonator al structurii care exercită funcţia de rezoluţie, potrivit hotărârilor şi reglementărilor interne. În acest caz, membrul conducerii executive, coordonator al structurii care exercită funcţia de rezoluţie poate adopta orice acte în vederea exercitării atribuţiilor respective şi poate emite ordine pentru impunerea măsurilor necesare."
15. La articolul 4 alineatul (2), literele a) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
" a) asigură, în cadrul organizării sale interne, independenţa operaţională şi evitarea conflictului de interese între structura care exercită funcţia de rezoluţie potrivit prezentei legi şi structura care exercită funcţia de supraveghere, conform Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi prezentei legi, precum şi între structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structurile care exercită alte funcţii conform statutului sau altor dispoziţii legale;
c) stabileşte pentru personalul implicat în exercitarea funcţiei de rezoluţie în temeiul prezentei legi linii distincte de raportare şi separare structurală faţă de personalul ce exercită sarcini de supraveghere, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, al Legii nr. 126/2018, cu modificările şi completările ulterioare, al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi al prezentei legi, sau faţă de personalul implicat în exercitarea altor funcţii ale Autorităţii de Supraveghere Financiară;".
16. La articolul 6, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" (2) Banca Naţională a României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autorităţi de rezoluţie, informează Ministerul Finanţelor, în calitate de minister competent, în legătură cu toate deciziile adoptate în temeiul prezentei legi, iar în cazul acelor decizii care au impact fiscal direct sau implicaţii sistemice, obţin aprobarea Ministerului Finanţelor, în calitate de minister competent, înainte de implementarea deciziei, potrivit protocoalelor încheiate între aceste autorităţi în baza prezentei legi."
17. După articolul 8 se introduce un nou articol, articolul 81, cu următorul cuprins:
" Art. 81. - Instituţiile de credit, persoane juridice române, întocmesc planuri de redresare şi fac obiectul planurilor de rezoluţie în conformitate cu prevederile art. 13-84."
18. La articolul 10, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" (2) Evaluarea de la alin. (1) se va realiza de către Banca Naţională a României după consultarea, dacă este cazul, cu autoritatea naţională macroprudenţială desemnată din România."
19. La articolul 23, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" (2) Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie poate evalua planul de redresare în scopul identificării acelor măsuri pe care acesta le conţine, ce pot avea impact negativ asupra posibilităţii de soluţionare a instituţiei de credit, şi poate face recomandări referitoare la aceste aspecte structurii care exercită funcţia de supraveghere."
" Art. 30. - În cazurile prevăzute la art. 41-47, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, poate solicita instituţiilor de credit filiale, persoane juridice române, să elaboreze şi să îi transmită planuri de redresare individuale."
21. La articolul 36, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" Art. 36. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, împreună cu autorităţile competente ale filialelor, în urma unei consultări cu autorităţile competente prevăzute la art. 1851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi împreună cu autorităţile competente din jurisdicţiile unde sunt sucursalele semnificative, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursalele semnificative, examinează planul şi evaluează măsura în care acesta îndeplineşte cerinţele şi criteriile prevăzute la art. 20-35."
" Art. 41. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, împreună cu supraveghetorul consolidant, în urma unei consultări cu autorităţile competente prevăzute la art. 1851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi împreună cu autorităţile competente din jurisdicţiile unde sunt sucursalele semnificative, în măsura în care planul de redresare a grupului este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează planul de redresare a grupului transmis de supraveghetorul consolidant şi evaluează măsura în care acesta îndeplineşte cerinţele şi criteriile prevăzute la art. 20-35 din perspectiva instituţiilor de credit supravegheate de aceasta.
(2) Evaluarea prevăzută la alin. (1), efectuată în conformitate cu procedura prevăzută la art. 20-26, ţine seama de potenţialul impact al măsurilor de redresare asupra stabilităţii financiare din România."
" Art. 43. - În absenţa unei decizii comune a autorităţilor competente în termenul de 4 luni prevăzut la art. 42 cu privire la necesitatea elaborării planului de redresare individual pentru instituţiile de credit aflate sub jurisdicţia Băncii Naţionale a României sau cu privire la aplicarea, la nivelul filialelor, persoane juridice române, a măsurilor prevăzute la art. 24 şi 25, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual, adoptă propria decizie."
" (2) Instituţiile de credit stabilesc indicatorii astfel încât să demonstreze Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual sau de supraveghetor consolidant, că dispun de aranjamente adecvate pentru monitorizarea periodică a indicatorilor.
(3) Indicatorii de la alin. (1) sunt agreaţi de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual sau de supraveghetor consolidant, atunci când evaluează planurile de redresare în conformitate cu prevederile art. 20-26 şi art. 41-47.
(5) Decizia de a lua sau nu o măsură prevăzută în planul de redresare este notificată fără întârziere Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate competentă la nivel individual sau de supraveghetor consolidant."
25. La titlul II capitolul I secţiunea a 3-a, denumirea paragrafului 3.1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" 3.1. Dispoziţii privind planurile de rezoluţie pentru instituţii de credit ce nu fac parte dintr-un grup"
" Art. 50. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, identifică în planul de rezoluţie obstacolele majore în calea posibilităţii de soluţionare a entităţii, în sensul art. 85 alin. (3), şi, dacă este necesar şi proporţional, măsurile relevante pentru eliminarea obstacolelor, în conformitate cu prevederile art. 85-116."
" Art. 51. - (1) Planul de rezoluţie trebuie să ia în considerare scenarii relevante, inclusiv posibilitatea ca situaţia de dificultate majoră a instituţiei de credit să se datoreze unor circumstanţe individuale sau să survină pe fondul unei instabilităţi financiare extinse sau al unor evenimente sistemice.
(2) Planul de rezoluţie nu trebuie să prezume oricare dintre următoarele:
a) sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia utilizării mecanismelor de finanţare instituite în conformitate cu prevederile art. 531-535;
b) asigurarea de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale;
c) asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard."
" (3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, realizează reevaluarea planurilor de rezoluţie prevăzută la alin. (1) şi după implementarea acţiunilor de rezoluţie sau după exercitarea competenţelor prevăzute la art. 358-367.
(4) La stabilirea termenelor prevăzute la art. 55 lit. o) şi p) în circumstanţele prevăzute la alin. (3), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ia în considerare termenul de conformare cu cerinţa prevăzută la art. 2265 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare."
" Art. 55. - (1) Fără a aduce atingere art. 9-12, planul de rezoluţie prevede opţiuni de aplicare a instrumentelor de rezoluţie şi de exercitare a competenţelor de rezoluţie prevăzute la art. 177-456 şi include următoarele elemente pentru care se stabilesc valori concrete atunci când este adecvat şi posibil:
a) un rezumat al principalelor elemente ale planului;
b) un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul instituţiei de credit de la ultima actualizare a planului de rezoluţie;
c) o prezentare a modalităţii în care funcţiile critice şi liniile de activitate de bază ar putea fi separate de alte funcţii, fundamentată din punct de vedere juridic şi economic, pentru asigurarea continuităţii acestora în caz de dificultate majoră a instituţiei de credit;
d) o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului;
e) o descriere detaliată a evaluării posibilităţii de soluţionare a entităţii, în sensul art. 85 alin. (3), efectuată potrivit dispoziţiilor art. 50 şi art. 85-87;
f) o descriere a oricăror măsuri necesare conform prevederilor art. 92-98 pentru a aborda sau a înlătura obstacolele din calea posibilităţii de soluţionare, în sensul art. 85 alin. (3), identificate în urma evaluării efectuate potrivit dispoziţiilor art. 85-87;
g) o descriere a procedurii de stabilire a valorii şi posibilităţii de vânzare a funcţiilor critice, a liniilor de activitate de bază şi a activelor instituţiei de credit;
h) o descriere detaliată a măsurilor destinate asigurării faptului că informaţiile solicitate potrivit dispoziţiilor art. 57 sunt actualizate şi puse la dispoziţia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în orice moment;
i) prezentarea modului în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră ca ar putea fi finanţate opţiunile de rezoluţie, fără ca instituţia de credit să recurgă la sprijin financiar public extraordinar, cu excepţia utilizării mecanismelor de finanţare instituite potrivit dispoziţiilor art. 531-535, ori la asigurarea de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale ori la asigurarea de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate nonstandard;
j) o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluţie care ar putea fi aplicate în funcţie de scenariile posibile şi termenele aplicabile;
k) o descriere a relaţiilor de interdependenţă critice;
l) o descriere a opţiunilor care ar permite menţinerea accesului la serviciile de plăţi şi de compensare şi la alte infrastructuri, precum şi o evaluare a portabilităţii poziţiilor clienţilor;
m) o analiză a impactului planului asupra angajaţilor instituţiei de credit, inclusiv o evaluare a oricăror costuri asociate şi o descriere a procedurilor de consultare în cursul procesului de rezoluţie a personalului, a organizaţiei patronale şi a organizaţiei angajaţilor, după caz;
n) un plan de comunicare cu mass-media şi cu publicul;
o) cerinţele prevăzute la art. 29526 şi art. 29527-29531 şi termenul în care trebuie să se ajungă la acel nivel în conformitate cu prevederile art. 29549-29556;
p) în cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, aplică art. 29510, 29511 sau 29513, un calendar pentru asigurarea conformării entităţii de rezoluţie cu art. 29549-29556;
q) o descriere a operaţiunilor şi a sistemelor esenţiale pentru a menţine funcţionarea continuă a proceselor operaţionale ale instituţiei de credit;
r) după caz, orice opinie primită de la instituţia de credit care are legătură cu planul de rezoluţie.
(2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie transmite planul de rezoluţie, precum şi orice modificări aduse acestuia structurii care exercită funcţia de supraveghere."
30. La articolul 58, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" (2) Planul de rezoluţie a grupului cuprinde acţiunile în ceea ce priveşte:
a) întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România;
b) filialele ce fac parte din grup şi care sunt stabilite în Uniunea Europeană;
c) entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d);
d) filialele ce fac parte din grup şi sunt stabilite în afara Uniunii Europene, cu respectarea dispoziţiilor art. 512-529."
" (3) În concordanţă cu acţiunile prevăzute la alin. (2), planul de rezoluţie a grupului identifică, în cazul fiecărui grup, entităţile de rezoluţie şi grupurile de rezoluţie."
32. La articolul 61 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" a) stabilirea acţiunilor de rezoluţie care urmează a fi întreprinse în cazul entităţilor de rezoluţie, potrivit scenariilor prevăzute la art. 51, şi implicaţiile acestor acţiuni de rezoluţie asupra altor entităţi din grup prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-d), întreprinderii-mamă şi instituţiilor-filiale;".
33. La articolul 61 alineatul (1), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:
" a1) în cazul în care un grup cuprinde mai mult de un grup de rezoluţie, stabilirea acţiunilor de rezoluţie care urmează a fi luate în cazul entităţilor de rezoluţie din cadrul fiecărui grup de rezoluţie şi efectele acestor acţiuni:
(i) atât asupra altor entităţi din grup care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie;
(ii) cât şi asupra altor grupuri de rezoluţie;".
34. La articolul 61 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" b) examinarea măsurii în care instrumentele şi competenţele de rezoluţie pot fi aplicate, respectiv exercitate, în mod coordonat, în cazul entităţilor de rezoluţie stabilite în Uniunea Europeană, inclusiv a măsurilor vizând facilitarea achiziţionării de către o terţă parte a grupului ca întreg, a unor linii de activitate separate sau a unor activităţi realizate de mai multe entităţi din grup, de unele dintre acestea sau de anumite grupuri de rezoluţie, şi identificarea eventualelor obstacole din calea unei rezoluţii coordonate;".
35. La articolul 61 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" e) stabilirea oricăror acţiuni suplimentare, care fie nu sunt prevăzute în prezenta lege şi pe care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie, intenţionează să le aplice entităţilor care fac parte din acel grup de rezoluţie, fie nu sunt prevăzute de legislaţia naţională a unui alt stat membru prin care s-a transpus Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe care alte autorităţi de rezoluţie relevante intenţionează să le aplice."
" Art. 67. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, adoptă împreună cu autorităţile de rezoluţie ale filialelor, printr-o decizie comună, planul de rezoluţie a grupului, în termen de 4 luni de la transmiterea către acestea a informaţiilor prevăzute la art. 64 alin. (4). Banca Naţională a României poate solicita sprijinul Autorităţii bancare europene pentru adoptarea unei decizii comune.
(2) În cazul în care grupul cuprinde mai multe grupuri de rezoluţie, planificarea acţiunilor de rezoluţie prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a1) se include într-o decizie comună, astfel cum se menţionează la alin. (1)."
37. La titlul II capitolul I secţiunea a 3-a, denumirea paragrafului 3.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" 3.3. Planificarea rezoluţiei la nivel de grup în cazul în care Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie"
" Art. 74. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, sau în calitate de autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie participă, împreună cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie ale filialelor din grup implicate, la elaborarea planurilor de rezoluţie a grupului, în urma consultării cu autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile unde sunt sucursale semnificative, în măsura în care planul este relevant pentru acestea.
(2) Prevederile art. 58 alin. (2) şi (3), art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) se aplică în mod corespunzător."
" Art. 75. - În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie din România, cooperează cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie implicate, în vederea elaborării planurilor de rezoluţie a grupului, în măsura în care planul este relevant pentru sucursala semnificativă situată în România."
" Art. 77. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, adoptă împreună cu celelalte autorităţi din colegiul de rezoluţie, printr-o decizie comună, planul de rezoluţie a grupului, în termen de 4 luni de la transmiterea către acestea, de către autoritatea de rezoluţie la nivel de grup, a informaţiilor furnizate de întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană, în mod similar celor prevăzute la art. 64 alin. (4). Banca Naţională a României poate solicita sprijinul Autorităţii bancare europene pentru adoptarea unei decizii comune.
(2) Prevederile art. 67 alin. (2) se aplică în mod similar, în situaţia în care Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie."
" Art. 78. - (1) În absenţa unei decizii comune a autorităţilor de rezoluţie în termenul de 4 luni prevăzut la art. 77, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivel de grup de rezoluţie, în situaţia în care este în dezacord cu planul de rezoluţie a grupului, ia propria decizie şi, după caz, identifică entitatea de rezoluţie şi elaborează şi actualizează un plan de rezoluţie pentru grupul de rezoluţie compus din entităţile aflate în jurisdicţia sa.
(2) Decizia de dezacord trebuie să fie temeinic motivată, să prezinte motivele dezacordului faţă de planul de rezoluţie a grupului propus şi să ia în considerare opiniile şi rezervele celorlalte autorităţi de rezoluţie şi autorităţi competente.
(3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluţie, notifică decizia sa celorlalţi membri ai colegiului de rezoluţie."
" Art. 84. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, transmite, în situaţiile prevăzute la art. 78 şi 79 alin. (3), autorităţilor competente relevante planul de rezoluţie, precum şi orice modificări aduse acestuia."
43. La titlul II capitolul II, denumirea secţiunii 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii privind posibilitatea de soluţionare a unei instituţii de credit"
44. La articolul 88, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" (3) Se consideră că soluţionarea unui grup este posibilă dacă autorităţile de rezoluţie consideră că este fezabil şi credibil fie să lichideze entităţi din grup prin procedura de insolvenţă, fie să soluţioneze grupul aplicând instrumente de rezoluţie şi exercitând competenţe de rezoluţie asupra entităţilor de rezoluţie din grup, cu evitarea, pe cât posibil, a oricăror consecinţe negative considerate de către autorităţile de rezoluţie ca fiind semnificative asupra sistemelor financiare ale statelor membre în care sunt situate entităţile sau sucursalele din grup sau ale altor state membre sau al Uniunii Europene, inclusiv instabilitate financiară mai extinsă sau evenimente la scara întregului sistem, cu scopul asigurării continuităţii funcţiilor critice îndeplinite de acele entităţi din grup, în cazul în care acestea pot fi uşor separate în timp util sau pe alte căi."
" Art. 89. - Pentru evaluarea posibilităţii de soluţionare a grupului prevăzute la art. 88, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, examinează cel puţin elementele prevăzute în secţiunea C din anexă."
46. După articolul 90 se introduce un nou articol, articolul 901, cu următorul cuprins:
" Art. 901. - (1) În cazul în care un grup cuprinde mai mult de un grup de rezoluţie, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, împreună cu autorităţile prevăzute la art. 88 alin. (1), evaluează posibilitatea de soluţionare a fiecărui grup de rezoluţie în conformitate cu prevederile art. 88-90.
(2) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se efectuează în plus faţă de evaluarea posibilităţii de soluţionare a grupului în ansamblul său şi se efectuează în cadrul procedurii decizionale prevăzute la art. 64-72."
47. La titlul II capitolul II secţiunea a 2-a, denumirea paragrafului 2.2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" 2.2. Posibilitatea de soluţionare a unui grup în cazul în care Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, autoritate de rezoluţie a unui grup de rezoluţie"
" Art. 91. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, împreună cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu autorităţile de rezoluţie ale celorlalte filiale, după consultarea supraveghetorului consolidant, autorităţilor competente ale celorlalte filiale şi autorităţilor de rezoluţie din jurisdicţiile în care îşi au sediul sucursale semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative respective, evaluează, în mod similar celor prevăzute la art. 88-90, măsura în care soluţionarea unui grup este posibilă.
(2) În cazul în care un grup cuprinde mai multe grupuri de rezoluţie, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unei entităţi de rezoluţie, persoană juridică română, evaluează posibilitatea de soluţionare a grupului de rezoluţie a cărui întreprindere mamă este respectiva entitate de rezoluţie, în mod similar celor prevăzute la art. 88-90."
49. După articolul 91 se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 21-a "Competenţa de a interzice anumite distribuiri" cuprinzând articolul 911, cu următorul cuprins:
"
SECŢIUNEA a 21-a
Competenţa de a interzice anumite distribuiri
Art. 911. - (1) Doar în cazul în care o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) se află în situaţia în care îndeplineşte simultan următoarele condiţii:
(i) respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când această cerinţă este luată în considerare suplimentar faţă de fiecare dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi, respectiv, cerinţa de fonduri proprii suplimentare prevăzută la art. 2262 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
(ii) nu respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când această cerinţă este luată în considerare suplimentar faţă de cerinţele prevăzute la art. 29516-29525, calculate în conformitate cu prevederile art. 2955 alin. (2) lit. a), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a acelei instituţii de credit sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), în conformitate cu alin. (3) şi alin. (5)-(7), are competenţa de a interzice acesteia să distribuie, prin oricare dintre următoarele acţiuni, mai mult decât suma maxim distribuibilă aferentă cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile, calculată în conformitate cu alin. (9) şi (10):
a) efectuarea unei distribuiri în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază;
b) crearea unei obligaţii de a plăti o remuneraţie variabilă sau beneficii discreţionare de tipul pensiilor ori a unei obligaţii de a plăti o remuneraţie variabilă, dacă obligaţia de a plăti a fost creată într-un moment în care instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) nu îndeplinea cerinţa amortizorului combinat; sau
c) efectuarea de plăţi legate de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.
(2) În cazul în care o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) se află în situaţia prevăzută la alin. (1), aceasta notifică imediat Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, cu privire la neconformarea respectivă.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), evaluează fără întârzieri nenecesare dacă să îşi exercite sau nu competenţa prevăzută la alin. (1), ţinând seama de toate elementele următoare:
a) motivul, durata şi amploarea neîndeplinirii, precum şi impactul acesteia asupra posibilităţii de soluţionare;
b) evoluţia situaţiei financiare a instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi probabilitatea ca aceasta să îndeplinească, în viitorul apropiat, condiţia prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. a);
c) perspectiva ca instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) să fie capabilă să asigure conformarea cu cerinţele prevăzute la alin. (1) într-un interval de timp rezonabil;
d) în cazul în care instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) nu este capabilă să înlocuiască datoriile care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadenţă prevăzute de art. 72b şi 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sau de art. 2957-29515 sau de art. 29528 din prezenta lege, dacă această incapacitate este legată de specificul acesteia sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii pieţe;
e) dacă exercitarea competenţei prevăzute la alin. (1) reprezintă mijlocul proporţional şi cel mai adecvat de abordare a situaţiei instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), luând în considerare impactul potenţial atât asupra condiţiilor de finanţare, cât şi asupra posibilităţii de soluţionare a acesteia.
(4) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, repetă analiza oportunităţii de a exercita competenţa prevăzută la alin. (1) cel puţin lunar, atât timp cât instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) continuă să se afle în situaţia prevăzută la alin. (1).
(5) Dacă Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, constată că instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) se află încă în situaţia prevăzută la alin. (1) la 9 luni după ce i-a fost notificată respectiva situaţie de către instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), aceasta îşi exercită competenţa prevăzută la alin. (1), cu excepţia cazului în care consideră, în urma unei analize, că sunt îndeplinite cel puţin două dintre următoarele condiţii:
a) neîndeplinirea cerinţei este cauzată de o perturbare gravă a funcţionării pieţelor financiare, care generează tensiuni majore la nivelul mai multor segmente ale pieţelor financiare;
b) perturbarea prevăzută la lit. a) determină atât creşterea volatilităţii preţurilor pentru instrumentele de fonduri proprii şi de datorii eligibile ale instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) sau creşterea costurilor pentru aceasta, cât şi închiderea totală sau parţială a unor pieţe, care împiedică instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) să emită instrumente de fonduri proprii şi de datorii eligibile pe respectivele pieţe;
c) închiderea pieţelor prevăzută la lit. b) este constatată nu numai pentru instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) în cauză, ci şi pentru mai multe alte entităţi;
d) perturbarea prevăzută la lit. a) împiedică instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) în cauză să emită suficiente instrumente de fonduri proprii şi de datorii eligibile pentru a remedia neconformarea; sau
e) o exercitare a competenţei prevăzute la alin. (1) are efecte negative de propagare/contagiune pentru o parte a sectorului bancar, afectând astfel potenţial stabilitatea financiară.
(6) Banca Naţională a României se asigură că exercitarea competenţei prevăzute la alin. (3) şi (5) se realizează după consultarea dintre structura care exercită funcţia de rezoluţie şi structura care exercită funcţia de supraveghere.
(7) În cazul în care se constată îndeplinirea condiţiilor de exceptare prevăzute la alin. (5), Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie notifică structurii care exercită funcţia de supraveghere decizia şi prezintă şi explică în scris rezultatul analizei sale.
(8) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, repetă în fiecare lună analiza proprie cu privire la aplicabilitatea excepţiei prevăzute la alin. (5).
(9) Suma maxim distribuibilă aferentă cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile se calculează prin înmulţirea sumei calculate în conformitate cu alin. (11) cu factorul stabilit în conformitate cu alin. (12).
(10) Suma maxim distribuibilă aferentă cerinţei minime de fonduri proprii şi datorii eligibile se reduce cu orice cuantum care rezultă ca urmare a iniţierii oricăreia dintre acţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c).
(11) În sensul alin. (9), suma care urmează să fie înmulţită cu factorul stabilit în conformitate cu alin. (12) se obţine prin parcurgerea următoarelor etape:
a) însumarea următoarelor elemente:
(i) orice profituri intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăţi care rezultă în urma iniţierii acţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c);
(ii) orice profituri înregistrate la sfârşit de exerciţiu financiar neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăţi care rezultă în urma iniţierii acţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c);
b) scăderea din suma obţinută la lit. a) a sumelor care ar trebui plătite ca impozit dacă respectivele elemente de la lit. a) ar fi reţinute.
(12) Factorul prevăzut la alin. (9) se stabileşte după cum urmează:
a) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi neluate în calcul pentru a îndeplini oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 29516-29525 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în prima cuartilă (şi anume cea mai scăzută) a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0;
b) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi neluate în calcul pentru a îndeplini oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 29516-29525 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în a doua cuartilă a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,2;
c) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi neluate în calcul pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 29516-29525 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în a treia cuartilă a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,4;
d) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) şi neluate în calcul pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la art. 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi la art. 29516-29525 din prezenta lege, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se situează în a patra cuartilă (şi anume cea mai ridicată) a cerinţei amortizorului combinat, factorul este 0,6.
(13) În aplicarea prevederilor alin. (12), limita superioară şi limita inferioară a fiecărei cuartile a cerinţei amortizorului combinat se calculează după cum urmează:
unde «Qn» = numărul de ordine al cuartilei în cauză."
50. La titlul II capitolul II secţiunea a 3-a, denumirea paragrafului 3.1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" 3.1. Dispoziţii privind competenţa de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităţilor de soluţionare"
" Art. 92. - (1) Dacă în urma evaluării posibilităţii de soluţionare a unei instituţii de credit şi a altor entităţi, efectuată în conformitate cu prevederile art. 85-91, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, apreciază că există obstacole semnificative în calea posibilităţii de soluţionare a instituţiei de credit sau entităţii respective, va notifica aceste constatări în scris instituţiei de credit şi entităţilor respective, precum şi autorităţilor de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative.
(2) Banca Naţională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea structurii care exercită funcţia de supraveghere şi, în situaţia în care structura care exercită funcţia de rezoluţie constată existenţa unor obstacole semnificative în calea posibilităţii de soluţionare a instituţiei de credit şi a altor entităţi, va notifica aceste constatări în scris structurii care exercită funcţia de supraveghere."
" Art. 94. - (1) În termen de 4 luni de la data primirii notificării în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1), instituţia de credit sau entitatea transmite Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, propuneri de măsuri având ca scop gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative precizate în notificare.
(2) În termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (1), instituţia de credit sau entitatea propune Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, măsuri posibile şi calendarul privind implementarea acestora, pentru a se asigura conformarea cu cerinţele prevăzute de art. 29526 sau art. 29527-29531 şi cu cerinţa amortizorului combinat, în cazul în care un obstacol semnificativ în calea posibilităţii de soluţionare este cauzat de una dintre situaţiile următoare:
a) instituţia de credit sau entitatea respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare suplimentar faţă de fiecare dintre cerinţele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi, respectiv, cerinţa de fonduri proprii suplimentare prevăzută la art. 2262 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, însă nu respectă cerinţa amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus faţă de cerinţele prevăzute la art. 29516-29525 din prezenta lege, calculate în conformitate cu prevederile art. 2955 alin. (2) lit. a); sau
b) instituţia de credit sau entitatea nu respectă cerinţele prevăzute la art. 92a şi 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sau cerinţele prevăzute la art. 29516-29525 din prezenta lege.
(3) Calendarul pentru implementarea măsurilor propuse potrivit alin. (2) ia în considerare cauzele obstacolului semnificativ.
(4) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează eficacitatea măsurilor propuse, potrivit alin. (1) şi (2), pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
(5) Banca Naţională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (4) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere."
" Art. 95. - (1) Dacă Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că măsurile propuse de instituţia de credit sau de entitate, în conformitate cu prevederile art. 94, nu asigură reducerea în mod eficace sau înlăturarea obstacolelor în cauză, impune acesteia măsuri alternative care pot atinge acelaşi obiectiv şi notifică respectivele măsuri în scris instituţiei de credit sau entităţii, care, în termen de o lună de la primirea notificării măsurilor alternative, propune un plan de conformare la acestea. Aceste măsuri pot fi impuse de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie sau în calitate de autoritate competentă.
(2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, însoţeşte notificarea măsurilor alternative de argumentele pentru care măsurile propuse de instituţia de credit sau de entitate nu sunt considerate eficace pentru înlăturarea obstacolelor din calea posibilităţii de soluţionare şi de prezentarea modului în care măsurile alternative propuse sunt proporţionale pentru îndepărtarea acestor obstacole.
(3) La stabilirea măsurilor alternative, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ţine cont de ameninţarea pentru stabilitatea financiară reprezentată de acele obstacole în calea soluţionării şi de efectul măsurilor asupra activităţii instituţiei de credit sau entităţii, stabilităţii acesteia şi a capacităţii sale de a contribui la economie."
" Art. 96. - În sensul art. 95, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, poate lua oricare dintre următoarele măsuri:
a) să solicite instituţiei de credit sau entităţii revizuirea oricăror acorduri de finanţare intragrup sau examinarea motivelor pentru absenţa acestora, încheierea unor contracte de servicii - fie intragrup, fie cu părţi terţe - vizând asigurarea desfăşurării funcţiilor critice ale instituţiei de credit sau entităţii;
b) să solicite instituţiei de credit sau entităţii limitarea expunerilor sale individuale şi agregate maxime;
c) să impună cerinţe suplimentare de informare specifice sau periodice, relevante pentru procedura de rezoluţie;
d) să solicite instituţiei de credit sau entităţii renunţarea la anumite active;
e) să solicite instituţiei de credit sau entităţii limitarea sau încetarea anumitor activităţi derulate sau propuse;
f) să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate, dezvoltarea celor existente, vânzarea de produse noi sau vânzarea produselor existente;
g) să solicite modificări în structura juridică sau operaţională a instituţiei de credit sau entităţii în cauză sau a oricărei entităţi din grup, aflată fie în mod direct, fie în mod indirect sub controlul acesteia, pentru a reduce complexitatea şi a asigura astfel posibilitatea separării, din punct de vedere juridic şi operaţional, a funcţiilor critice de alte funcţii la aplicarea instrumentelor de rezoluţie;
h) să solicite instituţiei de credit sau entităţii sau întreprinderiimamă înfiinţarea unei societăţi financiare holding-mamă în România sau a unei societăţi financiare holding-mamă în Uniunea Europeană;
i) să solicite unei instituţii de credit sau unei entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) să prezinte un plan de restabilire a conformării cu cerinţele prevăzute la art. 29526 sau art. 29527-29531, exprimate sub forma unui procent din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi, după caz, cu cerinţa amortizorului combinat şi cu cerinţele prevăzute la art. 29526 sau art. 29527-29531 din prezenta lege, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale prevăzut la art. 429 şi 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare;
j) să solicite instituţiei de credit sau entităţilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) să emită datorii eligibile pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la art. 29526 sau art. 29527-29531;
k) să solicite instituţiei de credit sau entităţilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) să adopte alte măsuri pentru a îndeplini cerinţa minimă pentru fondurile proprii şi datoriile eligibile potrivit prevederilor art. 29526 sau art. 29527-29531, inclusiv în special să încerce să renegocieze orice datorie eligibilă şi orice instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrument de fonduri proprii de nivel 2 pe care l-a emis, pentru a se asigura că orice decizie a Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, de a reduce valoarea sau a converti datoria ori instrumentul în cauză poate fi aplicată potrivit legislaţiei din jurisdicţia care reglementează datoria sau instrumentul;
l) în scopul asigurării conformării continue cu cerinţele prevăzute de art. 29526 sau art. 29527-29531, să solicite unei instituţii de credit sau unei entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), să modifice profilul de scadenţă:
(i) al instrumentelor de fonduri proprii, după obţinerea acordului autorităţii competente; şi
(ii) al datoriilor eligibile prevăzute la art. 2957-29515 şi la art. 29528 alin. (2);
m) în cazul în care instituţia de credit sau entitatea este filială a unei societăţi holding cu activitate mixtă, poate solicita societăţii holding cu activitate mixtă înfiinţarea unei societăţi financiare holding separate pentru a controla instituţia de credit sau entitatea, dacă acest aranjament este necesar pentru a facilita rezoluţia instituţiei de credit sau entităţii respective şi pentru a evita eventualele efecte negative ale aplicării instrumentelor de rezoluţie şi exercitării competenţelor prevăzute la art. 177-456 asupra părţii nefinanciare a grupului."
55. La articolul 97, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" c) să poată fi contestată cu respectarea prevederilor art. 275-277 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare."
56. La articolul 98, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" Art. 98. - (1) Anterior identificării oricăreia dintre măsurile la care se face referire la art. 95, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, după consultarea, dacă este cazul, a autorităţii naţionale macroprudenţiale desemnate din România, ia în considerare, în mod corespunzător, efectul potenţial al măsurilor respective asupra instituţiei de credit sau entităţii respective, asupra pieţei interne de servicii financiare, asupra stabilităţii financiare din alte state membre şi din Uniunea Europeană în ansamblu."
" Art. 99. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, împreună cu autorităţile de rezoluţie ale filialelor, după consultarea cu colegiul de supraveghere şi cu autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursalele semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează evaluarea prevăzută la art. 88-90 în cadrul colegiului de rezoluţie şi iau toate măsurile rezonabile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la aplicarea măsurilor identificate potrivit dispoziţiilor art. 95 asupra entităţilor de rezoluţie şi filialelor acestora care sunt entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) şi care fac parte din grup."
" Art. 100. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, împreună cu Autoritatea bancară europeană, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, întocmesc şi prezintă un raport întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană şi autorităţilor de rezoluţie ale filialelor pentru a fi transmis filialelor care intră în responsabilitatea acestora, precum şi autorităţilor de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative.
(2) Banca Naţională a României se asigură că raportul prevăzut la alin. (1) este întocmit cu consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere.
(3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, consultă anterior definitivării raportului şi celelalte autorităţi competente relevante. Raportul include o analiză a obstacolelor considerate de Banca Naţională a României ca fiind semnificative în aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluţie şi a exercitării competenţelor de rezoluţie în raport cu grupul şi, de asemenea, în raport cu grupurile de rezoluţie, atunci când un grup este compus din mai mult de un grup de rezoluţie.
(4) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, se asigură de includerea în cadrul raportului a impactului măsurilor asupra modelului de afaceri al grupului şi a recomandărilor de măsuri proporţionale şi specifice care, în opinia acesteia, sunt necesare sau adecvate pentru a îndepărta aceste obstacole.
(5) În cazul în care un obstacol care afectează posibilitatea de soluţionare a grupului este cauzat de situaţia în care se află o entitate a grupului, aşa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, notifică analiza sa privind acest obstacol întreprinderii-mamă din Uniunea Europeană după consultarea autorităţii de rezoluţie a entităţii de rezoluţie şi a autorităţilor de rezoluţie ale filialelor acesteia care sunt instituţii."
" Art. 101. - (1) În termen de 4 luni de la data primirii raportului, întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România poate prezenta observaţii şi poate propune Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, măsuri alternative de remediere a obstacolelor identificate în raport.
(2) Prevederile alin. (1) şi (3) sunt aplicate şi în situaţia în care autoritatea de rezoluţie la nivel de grup este o autoritate din alt stat membru.
(3) În cazul în care obstacolele identificate în raport sunt cauzate de o situaţie a unei entităţi din grup, aşa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2), întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România, în termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări efectuate în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (5), propune Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, posibile măsuri şi calendarul de implementare a acestora pentru a se asigura că entitatea respectivă respectă cerinţele prevăzute la art. 29526 sau art. 29527-29531, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi, după caz, cerinţa amortizorului combinat şi cerinţele prevăzute la art. 29526 şi art. 29527-29531 din prezenta lege, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale prevăzut la art. 429 şi 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.
(4) Calendarul pentru implementarea măsurilor propuse potrivit alin. (3) ia în considerare cauzele care au determinat obstacolul semnificativ.
(5) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, evaluează eficacitatea măsurilor propuse, potrivit alin. (3), pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
(6) Banca Naţională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (5) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere."
" Art. 103. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, şi autorităţile de rezoluţie ale filialelor iau decizia comună în termen de 4 luni de la transmiterea de observaţii de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.
(2) În cazul în care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană nu a prezentat observaţii, decizia comună se ia în termen de o lună de la data expirării perioadei de 4 luni prevăzute la art. 101 alin. (1).
(3) Decizia comună privind obstacolele din calea posibilităţii de soluţionare, cauzate de o situaţie prevăzută la art. 94 alin. (2), se adoptă în termen de două săptămâni de la data la care întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană prezintă eventuale observaţii în conformitate cu prevederile art. 101.
(4) Decizia comună trebuie să fie motivată şi formalizată într-un document care va fi transmis de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană.
(5) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, poate solicita asistenţa Autorităţii bancare europene, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010."
" Art. 104. - În absenţa unei decizii comune, în termenul aplicabil prevăzut la art. 103, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, adoptă propria decizie privind măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispoziţiilor art. 95 la nivelul grupului."
" Art. 106. - (1) Dacă în termenul aplicabil prevăzut la art. 103 o autoritate de rezoluţie a solicitat medierea Autorităţii bancare europene cu privire la măsurile prevăzute la art. 96 lit. g), h) sau m) potrivit dispoziţiilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din acelaşi regulament.
(2) Termenul aplicabil prevăzut la art. 103 se consideră perioada de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
(3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorităţii bancare europene exprimată în termen de o lună, fără a aduce atingere prevederilor art. 18 alin. (5) din Directiva 2014/59/UE.
(4) În absenţa unei decizii a Autorităţii bancare europene, se aplică decizia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup."
63. După articolul 107 se introduce un nou articol, articolul 1071, cu următorul cuprins:
" Art. 1071. - (1) În absenţa unei decizii comune şi după expirarea termenului prevăzut de prevederile care transpun art. 18 alin. (5) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, în legislaţia statelor membre, Banca Naţională a României nu mai poate solicita medierea Autorităţii bancare europene.
(2) Atunci când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel de grup, este consultată de către o autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de către o autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie în legătură cu măsurile adecvate care trebuie aplicate, potrivit prevederilor care transpun art. 17 alin. (4) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, în legislaţia statelor membre, unei filiale care nu este entitate de rezoluţie sau unei entităţi de rezoluţie din cadrul grupului, Banca Naţională a României participă în cadrul procesului de consultare potrivit competenţelor deţinute."
64. La titlul II capitolul II secţiunea a 3-a, denumirea paragrafului 3.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
" 3.3. Competenţa de a aborda sau de a înlătura obstacole din calea posibilităţilor de soluţionare în cazul unui grup, în situaţia în care Banca Naţională a României este autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivel de grup de rezoluţie"
" Art. 108. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluţie, împreună cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie ale filialelor, după consultarea cu colegiul de supraveghere şi cu autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursalele semnificative, în măsura în care este relevant pentru sucursalele semnificative, analizează evaluarea prevăzută la art. 91 în cadrul colegiului de rezoluţie şi ia toate măsurile rezonabile pentru a ajunge la o decizie comună cu celelalte autorităţi cu privire la aplicarea măsurilor identificate potrivit dispoziţiilor art. 95 asupra entităţilor de rezoluţie şi filialelor acestora care sunt entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) şi care fac parte din grup şi care sunt în responsabilitatea acesteia."
" Art. 109. - În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie din România, cooperează cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie implicate, în analiza evaluării prevăzute la art. 91 în cadrul colegiului de rezoluţie, în măsura în care este relevant pentru sucursala semnificativă din România."
" Art. 110. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluţie, transmite entităţilor din grup aflate în jurisdicţia sa raportul primit de la autoritatea de rezoluţie a grupului, care l-a întocmit potrivit prevederilor care au transpus art. 18 paragraful (2) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, în legislaţia statului membru în care este stabilită.
(2) În cazul în care un obstacol care afectează posibilitatea de soluţionare a grupului este cauzat de situaţia în care se află o entitate a grupului, persoană juridică română, aşa cum este prevăzută la art. 94 alin. (2), iar Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie, este consultată de către autoritatea de rezoluţie a grupului cu privire la obstacolul respectiv, Banca Naţională a României participă în cadrul procesului de consultare potrivit competenţelor deţinute."
68. După articolul 110 se introduce un nou articol, articolul 1101, cu următorul cuprins:
" Art. 1101. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivelul unui grup de rezoluţie, evaluează eficacitatea măsurilor propuse de întreprindereamamă din Uniunea Europeană, potrivit prevederilor care transpun art. 17 alin. (3) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare, în legislaţia statului membru în care aceasta este stabilită, pentru gestionarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative în cauză.
(2) Banca Naţională a României se asigură că evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează de către structura care exercită funcţia de rezoluţie după consultarea structurii care exercită funcţia de supraveghere."
" Art. 111. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivelul unui grup de rezoluţie, împreună cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup, după consultarea cu autorităţile competente şi cu autorităţile de rezoluţie din jurisdicţiile în care sunt situate sucursale semnificative, depune toate diligenţele pentru a ajunge la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluţie referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorităţi le consideră ca fiind majore şi, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană cu sediul în România şi a măsurilor impuse de autorităţi în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ţinând cont de impactul potenţial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează."
" Art. 112. - (1) În cazul în care o sucursală semnificativă este situată în România, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă din România şi în calitate de autoritate de rezoluţie din România, cooperează cu autoritatea de rezoluţie la nivel de grup şi cu celelalte autorităţi de rezoluţie implicate, în vederea ajungerii la o decizie comună în cadrul colegiului de rezoluţie referitoare la identificarea obstacolelor pe care aceste autorităţi le consideră ca fiind majore şi, după caz, la evaluarea măsurilor propuse de către întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană şi a măsurilor impuse de autorităţi în vederea reducerii sau eliminării obstacolelor, ţinând cont de impactul potenţial al măsurilor în toate statele membre în care grupul operează.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de rezoluţie cooperează cu structura care exercită funcţia de supraveghere."
" Art. 113. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, la nivel de grup de rezoluţie, depune toate diligenţele pentru a se adopta o decizie comună potrivit prevederilor art. 111, respectiv art. 112, în termenele prevăzute la art. 103. În acest sens aceasta poate solicita asistenţa Autorităţii bancare europene, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010."
" Art. 114. - (1) În absenţa unei decizii comune în termenul prevăzut la art. 113, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual pentru o filială care nu este entitate de rezoluţie, sau, după caz, în calitate de autoritate de rezoluţie a unui grup de rezoluţie, ia propria decizie privind măsurile adecvate care urmează să fie aplicate de filială la nivel individual sau la nivelul grupului de rezoluţie potrivit dispoziţiilor art. 95. Decizia trebuie să fie temeinic motivată şi să ţină cont de opiniile şi rezervele celorlalte autorităţi de rezoluţie.
(2) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual, pentru o filială care nu este entitate de rezoluţie, transmite decizia filialei vizate, entităţii de rezoluţie din acelaşi grup de rezoluţie, autorităţii de rezoluţie a entităţii de rezoluţie respective şi, dacă este diferită, autorităţii de rezoluţie la nivel de grup.
(3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie a unui grup de rezoluţie, transmite decizia entităţii de rezoluţie."
" Art. 115. - (1) Dacă, în termenul aplicabil prevăzut la art. 113, oricare dintre autorităţile de rezoluţie solicită medierea Autorităţii bancare europene cu privire la măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispoziţiilor art. 96 lit. g), h) sau m), în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.093/2010, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie, îşi amână decizia şi aşteaptă decizia pe care Autoritatea bancară europeană o poate lua în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (3) din acelaşi regulament.
(2) Termenul aplicabil prevăzut la art. 113 se consideră perioadă de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
(3) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie, adoptă propria decizie în conformitate cu decizia Autorităţii bancare europene exprimată în termen de o lună.
(4) După expirarea termenului prevăzut la art. 113 sau după ce s-a ajuns la o decizie comună, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie, nu mai poate solicita medierea Autorităţii bancare europene în legătură cu măsurile adecvate care trebuie luate potrivit dispoziţiilor art. 96 lit. g), h) sau m).
(5) În absenţa unei decizii a Autorităţii bancare europene se aplică decizia Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie la nivel individual sau, după caz, de autoritate de rezoluţie la nivel de grup de rezoluţie."
" Art. 138. - Banca Naţională a României se asigură că structura care exercită funcţia de supraveghere remite acordurile de sprijin financiar intragrup autorizate şi orice modificări ale acestora structurii care exercită funcţia de rezoluţie, precum şi celorlalte autorităţi de rezoluţie relevante."
75. La articolul 153, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" Art. 153. - (1) În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, consideră că înlocuirea conducerii superioare sau a organului de conducere, astfel cum este prevăzută la art. 152, este insuficientă pentru remedierea situaţiei sau în cazul în care funcţionarea organului de conducere al instituţiei de credit este împiedicată din motive precum vacantarea simultană a tuturor posturilor în cadrul organului de conducere ori imposibilitatea membrilor acestuia de exercitare a responsabilităţilor încredinţate, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, poate desemna unul sau mai mulţi administratori temporari ai instituţiei de credit, printre care poate fi şi Fondul de garantare a depozitelor bancare constituit potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
" Art. 155. - Rolul şi funcţiile administratorului temporar sunt stabilite de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, la momentul desemnării acestuia şi pot include evaluarea poziţiei financiare a instituţiei de credit, conducerea activităţii sau a unei părţi a activităţii instituţiei de credit în vederea menţinerii sau restabilirii poziţiei financiare a instituţiei de credit şi adoptarea de măsuri în vederea restabilirii conducerii sănătoase şi prudente a activităţii instituţiei de credit, inclusiv, dacă este cazul, în vederea realizării evaluării prevăzute la art. 108 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, specifică, la momentul desemnării administratorului temporar, eventualele limite ale rolului şi funcţiilor acestuia."
77. La articolul 180 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" b) având în vedere orizontul de timp şi alte circumstanţe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia starea de dificultate majoră ar putea fi împiedicată, într-o perioadă rezonabilă, prin măsuri alternative ale sectorului privat, inclusiv măsuri luate de către un sistem instituţional de protecţie, sau prin acţiuni de supraveghere, inclusiv măsuri de intervenţie timpurie sau măsuri de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile, în conformitate cu prevederile art. 359, luate în legătură cu instituţia de credit în cauză;".
78. După articolul 182 se introduce un nou articol, articolul 1821, cu următorul cuprins:
" Art. 1821. - O instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) este lichidată în mod ordonat în conformitate cu procedura de insolvenţă, dacă Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a) şi b), dar că o acţiune de rezoluţie nu ar fi în interesul public în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. c)."
" Art. 184. - Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, întreprinde o acţiune de rezoluţie în legătură cu o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d), atunci când entitatea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 180 alin. (1)."
80. La articolul 185, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" Art. 185. - (1) În cazul în care instituţiile-filiale ale unei societăţi holding cu activitate mixtă sunt deţinute, direct sau indirect, de către o societate financiară holding intermediară, planul de rezoluţie trebuie să prevadă că societatea financiară holding intermediară este identificată drept entitate de rezoluţie şi acţiunile de rezoluţie vizând rezoluţia grupului se întreprind, în raport cu societatea financiară holding intermediară, de către Banca Naţională a României, atunci când este autoritate de rezoluţie a societăţii financiare holding intermediare respective."
81. După articolul 185 se introduce un nou articol, articolul 1851, cu următorul cuprins:
" Art. 1851. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, întreprinde o acţiune de rezoluţie cu privire la casa centrală şi toate cooperativele de credit afiliate care fac parte din acelaşi grup de rezoluţie, atunci când respectivul grup de rezoluţie îndeplineşte în ansamblul său condiţiile prevăzute la art. 180 alin. (1)."
" Art. 186. - Cu respectarea dispoziţiilor art. 185 şi în pofida faptului că o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c) sau d) nu îndeplineşte condiţiile stabilite la art. 180 alin. (1), Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, poate întreprinde acţiuni de rezoluţie cu privire la acea entitate atunci când sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) entitatea este o entitate de rezoluţie;
b) una sau mai multe dintre filialele entităţii care sunt instituţii, dar care nu sunt entităţi de rezoluţie, îndeplinesc condiţiile stabilite la art. 180 alin. (1) sau, după caz, în legislaţia altui stat membru care transpune prevederile art. 32 alin. (1) din Directiva 2014/59/UE, cu modificările şi completările ulterioare;
c) activele, datoriile şi capitalurile proprii ale filialelor prevăzute la lit. b) sunt de aşa natură, încât starea de dificultate majoră în care se află aceste filiale ameninţă grupul de rezoluţie în ansamblul său şi sunt necesare acţiuni de rezoluţie cu privire la entitatea în cauză fie pentru rezoluţia unor asemenea filiale care sunt instituţii, fie pentru rezoluţia grupului de rezoluţie în ansamblul său."
83. După articolul 186 se introduc zece noi articole, articolele 1861-18610, cu următorul cuprins:
" Art. 1861. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are competenţa să suspende orice obligaţii de plată sau de livrare care rezultă din orice contract la care o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) este parte, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) s-a determinat că instituţia de credit sau entitatea intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a);
b) nu există nicio măsură disponibilă imediat a sectorului privat prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b), care ar putea împiedica intrarea într-o stare de dificultate majoră a instituţiei de credit sau a entităţii;
c) exercitarea competenţei de suspendare este considerată necesară pentru a se evita o deteriorare şi mai mare a situaţiei financiare a instituţiei de credit sau a entităţii;
d) exercitarea competenţei de suspendare este necesară:
(i) fie pentru a efectua determinarea prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. c);
(ii) fie pentru a alege acţiunile de rezoluţie corespunzătoare sau pentru a asigura aplicarea eficientă a unuia sau a mai multor instrumente de rezoluţie.
(2) Banca Naţională a României se asigură că exercitarea competenţei de suspendare prevăzută la alin. (1) se realizează după consultarea de către structura care exercită funcţia de rezoluţie a structurii care exercită funcţia de supraveghere. În procesul de consultare structura care exercita funcţia de supraveghere trebuie să răspundă cu promptitudine la cererea de consultare.
(3) Competenţa de suspendare prevăzută la alin. (1) nu se aplică obligaţiilor de plată şi de livrare datorate următoarelor:
a) sistemelor şi operatorilor de sisteme desemnaţi în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 253/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu legislaţia altui stat membru care transpune prevederile Directivei 98/26/CE;
b) contrapărţilor centrale (CPC) autorizate în Uniune în temeiul art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi contrapărţilor centrale (CPC) stabilite în state terţe şi recunoscute de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (AEVMP) în conformitate cu prevederile art. 25 din regulamentul respectiv;
Art. 1862. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, stabileşte sfera de aplicare a competenţei prevăzute la art. 1861 alin. (1) în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte.
(2) În sensul alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, evaluează cu atenţie dacă este adecvată extinderea sferei de aplicare a competenţei de suspendare şi la depozitele eligibile, aşa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, în special în ceea ce priveşte depozitele garantate deţinute de persoane fizice şi de microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii.
(3) În sensul alin. (1) şi (2), atunci când Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, exercită competenţa de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în ceea ce priveşte depozitele garantate, acele depozite nu sunt considerate indisponibile în sensul Legii nr. 311/2015.
(4) În cazul exercitării competenţei de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în ceea ce priveşte depozitele eligibile, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, se asigură că deponenţii au acces la un cuantum zilnic adecvat din depozitele respective.
(5) Cuantumul zilnic adecvat prevăzut la alin. (4) se stabileşte de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, de la caz la caz, în funcţie de situaţia specifică a instituţiei de credit supuse rezoluţiei şi de condiţiile economice şi financiare existente la momentul stabilirii cuantumului respectiv.
Art. 1863. - (1) Perioada de suspendare, prevăzută la art. 1861 alin. (1), este cât mai scurtă posibil şi nu depăşeşte perioada minimă pe care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, o consideră necesară pentru scopurile art. 1861 alin. (1) lit. c) şi d) şi, în orice caz, nu depăşeşte perioada dintre data publicării notificării de suspendare, în conformitate cu prevederile art. 1866, şi ora 24,00, ora oficială a României, de la finalul zilei lucrătoare următoare celei de publicare.
(2) Suspendarea încetează să producă efecte la expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1).
Art. 1864. - (1) Atunci când îşi exercită competenţa prevăzută la art. 1861 alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, ţine cont de impactul pe care l-ar putea avea exercitarea respectivei competenţe asupra bunei funcţionări a pieţelor financiare şi ia în considerare legislaţia naţională care protejează drepturile creditorilor şi egalitatea de tratament a creditorilor în procedura de insolvenţă.
(2) În sensul alin. (1), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are în vedere, în special, aplicarea potenţială a procedurilor de insolvenţă în ceea ce priveşte instituţia de credit sau entitatea, ca urmare a determinării prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. c), şi ia măsurile pe care le consideră adecvate pentru a asigura o coordonare corespunzătoare cu autorităţile administrative sau judiciare naţionale.
Art. 1865. - (1) În cazul în care obligaţiile de plată sau de livrare care rezultă dintr-un contract sunt suspendate în conformitate cu prevederile art. 1861 alin. (1), obligaţiile de plată sau de livrare ale oricărei contrapărţi la acel contract se suspendă pentru aceeaşi perioadă.
(2) O obligaţie de plată sau de livrare care ar fi devenit scadentă pe perioada suspendării devine scadentă imediat după expirarea perioadei de suspendare.
Art. 1866. - (1) Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, notifică fără întârziere instituţia de credit sau entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) şi autorităţile prevăzute la art. 444 alin. (1) lit. a)-g) atunci când îşi exercită competenţa prevăzută la art. 1861 alin. (1).
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează după ce s-a determinat că instituţia de credit intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a), şi înainte de luarea deciziei de rezoluţie.
Art. 1867. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, publică actul prin care obligaţiile sunt suspendate în conformitate cu prevederile art. 1861-18610, precum şi condiţiile şi perioada de suspendare, prin mijloacele prevăzute la art. 446.
Art. 1868. - (1) Prevederile art. 1861-18610 nu aduc atingere dispoziţiilor naţionale care acordă competenţe de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor de credit şi ale entităţilor prevăzute la art. 1861 alin. (1) înainte de determinarea că respectivele instituţii de credit sau entităţi intră sau sunt susceptibile de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a), sau de a suspenda obligaţiile de plată sau de livrare ale instituţiilor de credit sau ale entităţilor care urmează să fie lichidate în cadrul procedurii de insolvenţă şi care depăşesc sfera de aplicare şi perioada prevăzută la art. 1861 -18610.
(2) Competenţele de suspendare prevăzute la alin. (1) se exercită în conformitate cu sfera de aplicare, perioada şi condiţiile prevăzute în legislaţia naţională relevantă.
(3) Prevederile art. 1861-18610 nu aduc atingere condiţiilor legate de competenţele de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare prevăzute la alin. (1) şi (2).
Art. 1869. - Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, are dreptul să exercite, pe perioada suspendării prevăzute la art. 1861 alin. (1), următoarele competenţe:
a) restricţionarea punerii în executare a garanţiilor reale deţinute de creditorii garantaţi ai respectivei instituţii de credit sau entităţi în legătură cu oricare dintre activele instituţiei de credit sau entităţii respective, pentru aceeaşi perioadă, situaţie în care se aplică prevederile art. 410 alin. (2), art. 411 şi 412;
b) suspendarea dreptului de încetare a oricărei părţi la un contract încheiat cu instituţia de credit sau entitatea respectivă, pentru aceeaşi perioadă, situaţie în care se aplică prevederile art. 414-419.
Art. 18610. - În cazul în care, după ce s-a determinat că o instituţie de credit sau o entitate intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră, în conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. a), Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi-a exercitat competenţa de suspendare a obligaţiilor de plată sau de livrare în condiţiile prevăzute la art. 1861 alin. (1) şi (2) sau la art. 1869 şi, dacă ulterior sunt întreprinse acţiuni de rezoluţie în legătură cu instituţia de credit sau entitatea respectivă, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, nu îşi mai exercită competenţele prevăzute la art. 406 alin. (1), la art. 410 alin. (1) sau la art. 413 în legătură cu respectiva instituţie de credit sau entitate."
85. La articolul 188, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
" b) creditorii instituţiei supuse rezoluţiei suportă pierderi ulterior acţionarilor, în conformitate cu ordinea inversă a priorităţii creanţelor acestora din cadrul procedurii de insolvenţă, cu excepţia cazului în care în prezenta lege se prevede în mod expres altfel;".
" Art. 201. - Înainte de a întreprinde vreo acţiune de rezoluţie sau de a exercita competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367, în legătură cu o instituţie de credit sau o entitate prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de Banca Naţională a României şi de respectiva instituţie de credit sau entitate, efectuează o evaluare corectă, prudentă şi realistă a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale instituţiei de credit sau entităţii respective. Cu respectarea prevederilor art. 213 şi ale art. 453- 455, în cazul în care sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de prezentul articol şi de art. 202-212, evaluarea se consideră a fi definitivă."
" Art. 202. - Dacă o evaluare în conformitate cu prevederile art. 201 nu este posibilă, Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, poate efectua o evaluare provizorie a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale respectivei instituţii de credit sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), în conformitate cu prevederile art. 209."
" Art. 204. - Scopurile evaluării sunt:
a) să sprijine evaluarea modului în care sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie sau condiţiile de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367;
b) în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, să contribuie la fundamentarea deciziei privind acţiunea de rezoluţie adecvată de întreprins în legătură cu instituţia de credit sau cu entitatea prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d);
c) în cazul exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367, să contribuie la fundamentarea deciziei privind măsura în care sunt anulate sau diluate acţiunile sau alte instrumente de proprietate, precum şi măsura în care are loc reducerea valorii sau conversia instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367;
d) în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă, să contribuie la fundamentarea deciziei privind măsura în care are loc reducerea valorii sau conversia datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne;
e) în cazul aplicării instrumentului instituţiei-punte sau instrumentului de separare a activelor, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate şi a deciziei privind valoarea oricăror contraprestaţii ce trebuie plătite instituţiei supuse rezoluţiei sau, după caz, proprietarilor acţiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;
f) în cazul în care se aplică instrumentul de vânzare a afacerii, să contribuie la fundamentarea deciziei privind activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile sau alte instrumente de proprietate care urmează să fie transferate şi să furnizeze informaţii care să permită Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, să determine care sunt condiţiile comerciale în sensul art. 223-235;
g) în toate situaţiile, să asigure că orice pierderi privind activele instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) sunt recunoscute în întregime în momentul aplicării instrumentelor de rezoluţie sau al exercitării competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367."
" Art. 205. - Fără a aduce atingere, după caz, cadrului Uniunii Europene privind ajutorul de stat, evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce priveşte ratele de nerambursare şi mărimea pierderilor. Evaluarea nu se bazează pe nicio potenţială furnizare viitoare de sprijin financiar public extraordinar sau asigurare de lichiditate în situaţii de urgenţă din partea băncii centrale sau orice formă de asigurare de lichiditate din partea băncii centrale oferită cu garanţii, rate ale dobânzilor sau durate non-standard instituţiei de credit sau entităţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d) din momentul în care se întreprinde acţiunea de rezoluţie sau în care se exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367.
În plus, evaluarea ţine seama de faptul că, în cazul aplicării oricărui instrument de rezoluţie:
a) Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluţie bancară, acţionând potrivit prevederilor art. 536 şi 537, pot recupera, de la instituţia supusă rezoluţiei, orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat, în conformitate cu prevederile art. 220;
b) Fondul de garantare a depozitelor bancare, în calitatea sa de administrator al fondului de rezoluţie bancară, poate percepe dobânzi, taxe şi comisioane, după caz, în legătură cu orice împrumuturi sau garanţii furnizate instituţiei supuse rezoluţiei, în conformitate cu prevederile art. 536 şi 537."
" Art. 212. - Fără a aduce atingere prevederilor art. 201, evaluarea provizorie efectuată în conformitate cu prevederile art. 209 şi 210 constituie temei pentru ca Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, să întreprindă acţiuni de rezoluţie, inclusiv să preia controlul unei instituţii de credit sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), care intră într-o stare de dificultate majoră, sau să îşi exercite competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367."
" Art. 213. - Evaluarea face parte integrantă din decizia de aplicare a unui instrument de rezoluţie sau de exercitare a unei competenţe de rezoluţie sau din decizia de exercitare a competenţei de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367. Evaluarea în sine nu poate fi contestată separat, dar poate fi contestată împreună cu decizia luată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453-455."
" Art. 215. - În cazul în care Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, decide să aplice un instrument de rezoluţie unei instituţii de credit sau entităţi prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau d), iar acţiunea de rezoluţie respectivă ar duce la suportarea unor pierderi de către creditori sau la conversia creanţelor acestora, Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, îşi exercită competenţa de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante şi a datoriilor eligibile în conformitate cu prevederile art. 358-367 imediat înainte sau odată cu aplicarea instrumentului de rezoluţie."