Trecerea la euro


Euro este moneda unică adoptată până în prezent de 19 din cele 28 state membre ale Uniunii Europene, Lituania fiind ţara care s-a alăturat cel mai recent (din 1 ianuarie 2015) grupului zonei euro. În afară de Danemarca şi Regatul Unit, care au recurs la „clauza de exceptare” de la adoptarea monedei unice, celelalte 8 state din afara Eurosistemului, inclusiv România, s-au angajat să adopte euro odată ce vor îndeplini criteriile de convergenţă stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

Acţiunile pregătitoare participării la zona euro constau în îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală (criteriile de la Maastricht): inflaţie şi dobânzi apropiate de cele ale ţărilor din zona euro, stabilitate a cursului de schimb, deficit şi datorie publică scăzute. În plus, determinarea gradului de sustenabilitate a procesului de convergenţă este posibilă prin analiza unor indicatori de aliniere structurală (convergenţă reală), precum nivelul PIB pe locuitor, gradul de deschidere a economiei, structura economiei, finanţarea deficitului de cont curent, costul forţei de muncă, gradul de intermediere financiară etc. O altă cerinţă este continuarea procesului de preluare şi transpunere în legislaţia naţională a reglementărilor comunitare (convergenţa juridică).

Progresele înregistrate de statele membre în îndeplinirea obligaţiilor pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare sunt analizate de către Comisia Europeană şi BCE, în cadrul unui raport de convergenţă, şi prezentate Consiliului, cel puţin la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care face obiectul unei derogări (Articolul 140 alineatul (1) din Tratat). Cel mai recent raport de convergenţă a fost realizat în luna mai 2010.

Procesul de pregătire a României pentru trecerea la euro

Adoptarea euro constituie un pas crucial pentru economia unui stat membru, deoarece puterea de decizie în domeniul monetar este transferată Băncii Centrale Europene care acţionează în mod independent prin intermediul unei politici monetare unice pentru întreaga zonă euro.

Aderarea României la Uniunea Europeană presupune adoptarea monedei unice într-un orizont de timp ce depinde de gradul de integrare economică cu zona euro. Conform prevederilor celei de-a noua ediţii a Programului de Convergenţă (2015-2018), anul 2019 este menţinut de către autorităţi ca obiectiv pentru adoptarea monedei unice, angajamentul asumat reprezentând un reper important pentru promovarea reformelor, atât a celor bugetare, cât şi a celor structurale, necesare pentru sporirea competitivităţii economiei. În acest sens, aderarea României la Pactul Euro Plus asigură adoptarea de măsuri menite să conducă la creşterea competitivităţii şi evitarea dezechilibrelor macroeconomice.

Din punct de vedere administrativ, similar acţiunilor celorlalte noi state membre, autorităţile din România au instituit organisme de coordonare a procesului de adoptare a monedei unice.

Începând din luna mai 2011, coordonarea la nivel naţional a pregătirilor pentru adoptarea euro se realizează de către Comitetul interministerial pentru trecerea la euro, condus de primul-ministru, şi din care mai fac parte guvernatorul BNR, ministrul Finanţelor Publice, miniştri şi conducători ai altor instituţii guvernamentale, reprezentanţi ai asociaţiilor patronale şi sindicale.

Începând din februarie 2010, în cadrul BNR funcţionează Comitetul de pregătire a trecerii la euro, care reprezintă un cadru formalizat de dezbatere a problematicilor legate de convergenţa nominală şi reală, respectiv de suport al deciziilor băncii centrale în procesul de aderare la Uniunea Economică şi Monetară. Din luna octombrie 2010, acest comitet are ca invitaţi permanenţi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice.

Până în prezent, în cadrul Comitetului de pregătire a trecerii la euro au fost analizate o serie de documente referitoare la: (i) experienţa altor ţări în pregătirea trecerii la euro; (ii) stadiul pregătirii României pentru adoptarea euro (studii privind cursul de schimb de echilibru, indicatori de aliniere structurală a României la zona euro); (iii) mecanisme şi concepte noi dezvoltate la nivelul Uniunii Europene după criza financiară (note privind Semestrul European, demararea funcţionării Comitetului European pentru Risc Sistemic, Pactul Euro Plus); (iv) contribuţii ale BNR la documentele programatice ale guvernului român (Programul de Convergenţă, Programul Naţional de Reformă).

Stabilirea coordonatelor procesului de adoptare a euro necesită o evaluare bine fundamentată, iar asumarea publică a procesului de adoptare a monedei euro trebuie să beneficieze de consens naţional, neinfluenţată de diferenţe doctrinare sau de ciclul electoral, astfel încât să se materializeze într-o coordonare a politicilor economice şi strategice.