Discurs în cadrul evenimentului CEPS Ideas Lab cu tema Europe's Choice

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR


Versiune pregătită pentru susținere

Domnule Președinte Almunia,
Domnule Prim-vicepreședinte Timmermans,
Doamnelor și domnilor,

Este un privilegiu deosebit să particip la reuniunile anuale ale Centrului pentru Studii Politice Europene (CEPS), într-un moment de maximă importanță pentru Uniune. Desigur, mă gândesc și la alegerile pentru Parlamentul European, dar nu numai. După cum reiese din tema reuniunii de anul acesta, noi, în calitate de cetățeni europeni, trebuie să facem alegerile corecte, astfel încât viitorul Uniunii să fie asigurat de continuarea proiectului care a promovat permanent pacea și reconstrucția economică după cel de-al Doilea Război Mondial. Este vorba despre același proiect care a ajutat țările central și est-europene să „revină în Europa” după căderea Zidului Berlinului.

Centrul pentru Studii Politice Europene reprezintă un excelent cadru pentru dezbaterea provocărilor uriașe cu care se confruntă Uniunea noastră la momentul actual. CEPS reunește oficiali de rang înalt din instituții ale UE și din guverne naționale, precum și reprezentanți ai mediului academic, ai societății civile și ai cercurilor de afaceri. Mă adresez dvs. nu numai în numele Băncii Naționale a României, ci și ca reprezentant al unei țări care deține președinția rotativă a Consiliului UE. Îmi exprim încrederea că vom fi capabili să ne îndeplinim mandatul și să promovăm proiecte importante pentru Uniune.

Permiteți-mi ca, în minutele pe care le am la dispoziție, să insist asupra unor aspecte de natură economică.

Dezbaterea noastră este cu atât mai importantă cu cât are loc într-un moment de relativă încetinire a creșterii economice la nivel european și de eroziune a multilateralității, precum și de propagare a conflictelor comerciale. Perspectiva unui Brexit fără un acord între părți este foarte supărătoare pentru noi toți și încă sper foarte mult ca un astfel de deznodământ să fie evitat. Totodată, este momentul să ajungem la un consens cu privire la cadrul financiar multianual, astfel încât provocările serioase cu care se confruntă Uniunea (protecția frontierelor, atacurile cibernetice, schimbările climatice, conflictele din zone mai apropiate sau mai îndepărtate etc.) să se concilieze cu necesitatea de a menține coeziunea Uniunii și de a evita fragmentarea în continuare a acesteia.

De asemenea, am încredere că liderii UE vor avea o abordare echilibrată a principalelor vulnerabilități instituționale și de politică din zona euro. Menționez acest aspect întrucât România, la fel ca alte state care nu fac parte din zona euro, este obligată prin tratatele de aderare la UE să adopte, în cele din urmă, moneda unică. Și sperăm că acest lucru se va întâmpla într-un viitor nu foarte îndepărtat. În acest sens, aș dori să menționez că, recent, au fost finalizate două documente importante în vederea aderării României la zona euro (un raport analitic și un plan de acțiune), care sunt în atenția partidelor politice și a Parlamentului pentru a fi examinate și aprobate. Am fost unul dintre vicepreședinții Comisiei Naționale care a coordonat finalizarea celor două documente.

Ar trebui să menționez că suntem conștienți de eforturile care trebuie făcute pentru ca aderarea la zona euro să fie un succes. Indiferent de cât de mult se dorește accelerarea acestui proces, succesul său depinde de îndeplinirea unei mase critice a criteriilor de convergență reală și structurală cu zona euro. Învățămintele crizei din zona euro ne pun, fără echivoc, în fața acestei realități. Cu cât zona euro devine mai robustă, ca urmare a reformelor instituționale și politice, cu atât mai bine pentru noi.

În privința reformelor la nivelul zonei euro, aș dori să evidențiez, pe de o parte, respectul față de norme și de punerea lor în aplicare și, pe de altă parte, introducerea sistemelor de partajare a riscurilor. Printre acestea din urmă se numără un sistem european de asigurare a depozitelor (EDIS) – care, împreună cu un Fond unic de rezoluție (SRF) mult mai puternic, va completa Uniunea bancară – și introducerea unor instrumente care să ajute statele membre ale UE să facă față șocurilor asimetrice. Din acest punct de vedere, are sens un buget al zonei euro.

Vă rog să-mi permiteți să fac unele comentarii referitoare la contextul macroeconomic din Europa. Redresarea economică din ultimii ani a depins în măsură covârșitoare de operațiunile neconvenționale efectuate de principalele bănci centrale și de ratele foarte scăzute ale dobânzilor.

Există încă niveluri înalte ale datoriei publice și private, care reprezintă o povară în special pentru țările zonei euro și care complică misiunea de normalizare a politicii monetare, de încetare a operațiunilor neconvenționale ale BCE. Din fericire, unele țări din regiunea noastră (inclusiv România) se află într-o situație mult mai bună din această perspectivă.

Inflația foarte scăzută îi determină pe unii să afirme că normalizarea politicii monetare ar trebui să mai aștepte încă, dar nu trebuie subestimate efectele perfide. Este însă probabil ca normalizarea politicii monetare – înțeleasă drept revenirea la niveluri real-pozitive ale ratei dobânzii de politică monetară – să fie un proces de durată, mai ales în Europa.

Riscuri majore persistă sau chiar sunt în creștere în economia mondială; acestea se datorează interconectării și sincronizării ciclurilor economice, căutării de randamente ridicate care a alimentat din nou bule speculative importante, tendinței de a recurge la măsuri protecționiste (care se adaugă tendințelor de fragmentare), precum și acumulării de riscuri sistemice pe piețele nebancare.

În ceea ce privește politica monetară, permiteți-mi să amintesc unele provocări.

Modelele pe care le folosesc băncile centrale au fost derutante în câteva rânduri; încă nu avem răspunsuri clare la întrebarea de ce inflația continuă să fie atât de scăzută în majoritatea țărilor UE, în pofida redresării economice.

Preocupările legate de stabilitatea financiară se află tot mai des în atenția noastră.

Există și alte nedumeriri, cum ar fi aplatizarea curbei Phillips, și aș menționa aici scăderea intermedierii financiare în unele state din afara zonei euro – în România și Ungaria în special. Acesta pare să fie un caz tipic de redresare în absența creditării, dar poate fi și rezultatul integrării financiare – întrucât companiile internaționale preferă să obțină credite de pe piețele externe (unde pot fi mai ieftine).

Ciclul financiar global constituie o provocare semnificativă. Aceasta se datorează și operațiunilor principalelor bănci centrale, măsurilor neconvenționale ale acestora; inversarea politicii monetare poate genera dificultăți majore, în special în cazul unui nivel ridicat de îndatorare externă, publică și/sau privată.

După cum afirmă Hélène Rey, este posibil ca trilema (fluxuri libere de capital, stabilitatea cursului de schimb și o politică monetară autonomă) să se fi transformat într-o dilemă; iar puterea politicii monetare ar consta în capacitatea de a controla fluxurile de capital – ceea ce reprezintă o misiune extrem de dificilă. Apelul tot mai frecvent la instrumentele macroprudențiale dovedește că o formă de facto de control al capitalurilor revine în actualitate, atât pentru a asigura eficiența politicii monetare, cât și din considerente de stabilitate financiară.

Aș afirma și că flexibilitatea cursului de schimb a contribuit foarte mult la implementarea ajustării macroeconomice, acesta fiind și cazul României.

Subdezvoltarea creează provocări suplimentare pentru politica monetară, de vreme ce procesul de recuperare a decalajelor este însoțit de creșterea inflației (efectul Balassa-Samuelson). Poate că aceasta nu reprezintă o problemă în momentul de față, dat fiind contextul general, însă probabil va deveni o chestiune deranjantă în viitorul nu prea îndepărtat.

Migrația capitalului uman (care este foarte intensă în unele țări, inclusiv în România) exercită, de asemenea, o presiune puternică asupra salariilor și alimentează inflația.

Permiteți-mi acum să abordez câteva aspecte privind reglementarea. Este general acceptat în rândul specialiștilor, al nostru, al bancherilor centrali, că sectorul bancar european și-a curățat în mare parte bilanțurile și dispune de o capitalizare mai bună. În mod similar, reformele în domeniul reglementării și al supravegherii industriei financiare ne-au dus în direcția bună, fiind înregistrate progrese semnificative în vederea creșterii siguranței băncilor noastre. Cu toate acestea, sunt încă multe de făcut pentru a se atinge un nivel de confort adecvat.

Înainte de finalul intervenției mele, aș dori să mă refer la amenințarea protecționismului. Un risc enorm pentru economia globală îl reprezintă tentația de a renunța la angajamentul față de multilateralism și de a îmbrățișa protecționismul. Politicile de „sărăcire a vecinilor” (beggar thy neighbour) sunt foarte periculoase, după cum demonstrează clar istoria. Cu siguranță, comerțul trebuie să fie atât liber, cât și echitabil, iar angajamentele asumate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului și al altor forumuri trebuie respectate. Dacă nu apărăm piețele libere, putem deschide ușa unor conflicte comerciale de proporții și proliferării situațiilor de pe urma cărora toată lumea are de pierdut.

Dați-mi voie să închei afirmând că, în calitate de oficial român, sunt încrezător că s-au luat deja măsuri importante pentru a se asigura o cooperare mai strânsă în vederea soluționării aspectelor menționate anterior.

După cum știți, în momentul de față România deține Președinția Consiliului Uniunii Europene, iar echipele noastre de la București și Bruxelles au obținut deja rezultate bune. Acestea au organizat 15 grupuri de lucru la nivelul Consiliului, au purtat negocieri în 18 ședințe de trialog cu Parlamentul European, au participat la peste 30 de întâlniri tehnice, printre care întâlniri bilaterale, consultări informale cu Parlamentul și Comisia. S-au finalizat lucrările și s-a convenit asupra a două dosare (Măsurile de reducere a riscurilor – pachetul bancar și Produsul Pan-european de pensii personale). S-a ajuns la un acord politic cu Parlamentul în ceea ce privește alte două dosare (Distribuția transfrontalieră a fondurilor și Regulamentul revizuit privind infrastructura pieței europene). Înțeleg că la nivelul Consiliului s-a stabilit o abordare generală asupra dosarului referitor la Sistemul european al supravegherii financiare.

Sunt convins că vom avea în continuare rezultate bune și că eforturile susținute ale tuturor părților implicate vor da roade. Poate că viitorul este incert, dar noi cu siguranță putem încerca să fim mai bine pregătiți.

Bruxelles, 21 februarie 2019