Sinteză

În anul 2023, economia mondială și-a încetinit ritmul de creștere cu 0,3 puncte procentuale, până la 3,2 la sută[1], Conform datelor FMI, World Economic Outlook, aprilie 2024. pe fondul tensiunilor politice la nivel internațional și al fragmentării geoeconomice, precum și al întăririi politicii monetare în vederea combaterii presiunilor inflaționiste. De altfel, această conduită a numeroase bănci centrale din economii dezvoltate și emergente a contribuit la temperarea cererii și, alături de evoluția favorabilă a cotațiilor materiilor prime, la reducerea substanțială a ratei anuale a inflației la nivel global, după accelerarea consemnată în 2022.

În acest context internațional complicat, economia românească a înregistrat în 2023 o temperare a ritmului de creștere, care a rămas însă relativ solid (2,1 la sută) din perspectivă europeană și regională. Deficitele gemene s-au plasat în continuare la niveluri ridicate, în timp ce rata anuală a inflației a evoluat pe o traiectorie descendentă alertă.

Spre deosebire de anii anteriori, când cea mai consistentă contribuție la creșterea economică a revenit consumului privat, în 2023 aceasta a fost devansată net de cea a formării brute de capital fix. Preluarea de către aceasta din urmă a rolului de principal motor al expansiunii economice (cu un aport de 3,6 puncte procentuale) a fost favorizată de derularea simultană a mai multor mecanisme europene – intensificarea rambursărilor aferente exercițiului bugetar 2014-2020 (aflat în ultimul an al perioadei de eligibilitate a cheltuielilor), începerea prefinanțărilor aferente cadrului financiar 2021-2027, precum și de continuarea încasărilor de fonduri alocate prin PNRR.

Intensificarea acumulărilor de capital a fost determinată de investițiile publice, în bună măsură pe seama fondurilor europene consistente destinate lucrărilor de construcții inginerești. Investițiile private, deși au avut o dinamică pozitivă, au înregistrat o pierdere de viteză față de anul precedent, în contextul nivelului încă ridicat al inflației și al profilului restrictiv al condițiilor de creditare. Acești doi factori au acționat și în sensul limitării consumului populației, majorarea de 3,1 la sută a acestuia fiind susținută de creșterea alertă a veniturilor salariale reale, de unele măsuri guvernamentale de protecție a consumatorilor, precum și de adoptarea de către populație a unor strategii menite să asigure o relativă stabilitate a volumului achizițiilor de bunuri, într-un context economic inflaționist (downtrading[2], Menținerea nivelului cantitativ al consumului prin orientarea către produse cu prețuri inferioare. interes mai pronunțat pentru magazine de tip discount, atenție sporită acordată campaniilor promoționale).

La creșterea PIB a avut un aport, în premieră în ultimii 10 ani, și cererea externă netă de bunuri și servicii (0,1 puncte procentuale), ca urmare a unei restrângeri mai ample a volumului importurilor de bunuri comparativ cu cea înregistrată de exporturile de bunuri (-2,6 la sută, respectiv -1,2 la sută). În condițiile atenuării cu 3 miliarde euro a dezechilibrului balanței bunurilor – evoluția favorabilă a componentei sale de volum fiind acompaniată de ameliorarea raportului de schimb, pe fondul relaxării presiunilor din partea cotațiilor internaționale –, deficitul contului curent a consemnat în 2023 o reducere notabilă, ajungând la 7 la sută din PIB, de la 9,2 la sută din PIB în anul anterior. Gradul de finanțare a deficitului de cont curent prin fluxuri stabile, negeneratoare de datorie – constând în intrări nete sub forma participațiilor la capitalul companiilor ISD (inclusiv reinvestirea profiturilor), cumulate cu surplusul contului de capital (alcătuit în principal din resurse europene nerambursabile destinate investițiilor) –, a crescut la 58,9 la sută, nivel cu peste 6 puncte procentuale superior celui din anul 2022.

În ceea ce privește poziția fiscală, România rămâne subiectul procedurii de deficit excesiv demarate în anul 2020, deficitul bugetului general consolidat depășind încă din 2019 plafonul de 3 la sută din PIB prevăzut în Pactul de stabilitate și creștere. În 2023 s-a consemnat o deviere considerabilă de la obiectivul de 4,4 la sută din PIB din Programul de convergență 2023-2026, deficitul fiscal măsurat conform metodologiei SEC 2010 ajungând la 6,6 la sută din PIB, nivel situat cu 0,3 puncte procentuale peste cel din 2022. Potrivit evaluărilor Comisiei Europene, această evoluție reflectă, alături de o înrăutățire a condițiilor ciclice, și o deteriorare marginală a componentei structurale a deficitului bugetar.

Rata anuală a inflației IPC a încheiat anul 2023 la nivelul de 6,61 la sută, cu 9,76 puncte procentuale sub cel consemnat în decembrie 2022. Dezinflația substanțială consemnată pe parcursul anului a fost susținută de segmentul bunurilor alimentare și de cel energetic. În primul caz, evoluția a avut loc pe fondul detensionării accelerate a pieței materiilor prime agroalimentare, în contextul unor recolte relativ favorabile la nivel intern și internațional și al reluării în condiții adecvate a exportului de mărfuri agricole ucrainene. O contribuție a revenit și intrării în vigoare, în august 2023, a schemei de plafonare a marjei comerciale pentru produsele alimentare de bază; inițial concepută pentru o perioadă de trei luni, inițiativa a fost prelungită ulterior până la sfârșitul anului 2024.

În cazul segmentului energetic, un aport notabil la declinul variației IPC au avut electricitatea și gazele naturale, preponderent pe fondul extinderii sferei de aplicabilitate a schemei de sprijin pentru plata facturilor pentru electricitate începând cu 1 ianuarie 2023. Date fiind și efectele de bază favorabile asociate ieșirii din baza de calcul a scumpirilor din 2022 pe ambele segmente, dinamica anuală a inflației pentru grupa energie electrică și gaze naturale a ajuns la -8,1 la sută la finele anului. Influențe dezinflaționiste, mai puțin ample însă, au exercitat și prețurile combustibililor, cotația petrolului pe piețele internaționale oscilând în 2023 în jurul unor valori semnificativ inferioare celor din anul anterior. După o majorare temporară a ratei anuale a inflației în ianuarie 2024, inclusiv pe fondul unor efecte de bază nefavorabile și al modificărilor fiscale de la începutul anului, dezinflația s-a reluat, ritmul de creștere a prețurilor de consum ajungând la 5,90 la sută în aprilie.

În ceea ce privește rata anuală a inflației de bază (care elimină din IPC prețurile administrate, pe cele volatile, precum și pe cele ale produselor din tutun și ale băuturilor alcoolice), aceasta a atins nivelul de vârf al perioadei recente în luna februarie 2023 (15,1 la sută), pentru ca ulterior să scadă gradual până la 8,4 la sută în decembrie 2023, sub impactul temperării substanțiale a dinamicii prețurilor alimentelor procesate (5,3 la sută în decembrie 2023, comparativ cu 22,9 la sută în decembrie 2022). Prețurile bunurilor nealimentare și serviciilor de piață au urmat însă o traiectorie preponderent ascendentă, o reducere lentă debutând abia în ultimul trimestru al anului, astfel că valorile din decembrie 2023 s-au menținut în zona de două cifre (11,0 la sută și respectiv 10,2 la sută). Întrucât bunurile nealimentare incluse în coșul inflației de bază sunt, într-o măsură considerabilă, de proveniență externă, prețurile acestora au fost afectate de costuri asociate importurilor. Alt factor de presiune, care s-a reflectat mai ales asupra serviciilor de piață, a fost reprezentat de costurile cu forța de muncă. La ritmul mai lent de scădere a inflației de bază a contribuit și reziliența cererii de consum, care s-a dinamizat spre finalul anului, pe fondul creșterii veniturilor reale ale populației și a interesului publicului pentru creditele de consum.

Contextul macroeconomic a determinat majorarea cu încă 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară în ianuarie 2023 și menținerea ulterioară a acesteia, inclusiv în prima jumătate a anului 2024, la nivelul de 7,00 la sută. În mod corespunzător, BNR a majorat și a menținut ulterior rata dobânzii pentru facilitatea de creditare la 8,00 la sută, iar pe cea aferentă facilității de depozit la 6,00 la sută. Totodată, banca centrală a menținut nivelurile ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit la 8 la sută și, respectiv, 5 la sută.

Un rol important în abordarea BNR l-a deținut, de asemenea, gestionarea lichidității de pe piața monetară, în condițiile impactului substanțial exercitat de operațiunile în valută ale Trezoreriei statului, asociate execuției bugetare și utilizării fondurilor europene, dar și în contextul prevalenței sentimentului favorabil pe piața financiară internațională în cea mai mare parte a anului și al atractivității relative încă ridicate a plasamentelor în monedă națională, cu potențiale implicații asupra evoluției cursului de schimb leu/euro. Acesta și-a amplificat întrucâtva fluctuațiile în 2023, coborând și tinzând să se mențină în primele trei trimestre sub nivelurile prevalente în semestrul II 2022, pentru ca ulterior să urce și să se stabilizeze pe un palier ușor mai înalt, în linie cu atenuarea dezechilibrului extern. Pe ansamblul anului 2023, leul s-a depreciat cu 1,0 la sută față de euro și s-a apreciat cu 2,0 la sută în raport cu dolarul SUA (pe baza valorilor medii ale cursului de schimb din luna decembrie).

Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat și-a prelungit trendul descendent până în luna septembrie 2023, atingând un minimum al ultimilor trei ani (4,5 la sută), ca urmare a temperării abrupte a creșterii componentei în lei, în condițiile majorării ratelor dobânzilor și ale înăspririi standardelor de creditare. Într-un asemenea context, excedentul de lichiditate a crescut considerabil pe parcursul anului 2023 și a fost drenat în continuare de către banca centrală prin intermediul facilității de depozit.

BNR a continuat totodată să utilizeze intens instrumentele și mijloacele specifice de comunicare și explicare detaliată a rațiunilor deciziilor de politică monetară. Prin intermediul lor, au fost evidențiate resorturile majore ale reducerii inflației în anul 2023 și în perspectivă, precum și rolul conduitei politicii monetare și determinarea băncii centrale de a acționa pentru asigurarea stabilității prețurilor pe termen mediu. Totodată, s-a subliniat în mod repetat faptul că mixul echilibrat de politici macroeconomice și implementarea de reforme structurale, inclusiv prin utilizarea fondurilor europene care să stimuleze potențialul de creștere pe termen lung, sunt esențiale pentru menținerea stabilității macroeconomice și pentru întărirea capacității economiei românești de a face față unor evoluții adverse.

Abordarea de ansamblu promovată de banca centrală a oferit susținere reducerii substanțiale a ratei inflației în anul 2023 și menținerii ulterioare a acesteia pe o traiectorie compatibilă cu atingerea pe termen mediu a țintei de inflație, inclusiv prin ancorarea așteptărilor inflaționiste pe termen mai lung, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile.

Anul 2023 a consemnat o consolidare a nivelului rezervelor internaționale ale României. La 31 decembrie 2023 acestea însumau 66 miliarde euro, în creștere cu 13,7 miliarde euro față de sfârșitul anului 2022, în principal ca urmare a majorării rezervelor valutare (până la 59,8 miliarde euro). Rezerva de aur a fost de 103,6 tone, dintre care 61,2 tone aflate în custodie la Banca Angliei. Din punct de vedere valoric, rezerva de aur a României a înregistrat o creștere de 544 milioane euro față de finele anului 2022 (până la 6,2 miliarde euro), ca urmare a creșterii prețului aurului pe piețele internaționale. Totodată, au fost înregistrate îmbunătățiri și din perspectiva adecvării rezervelor internaționale, de natură a întări capacitatea economiei românești de absorbire a eventualelor șocuri adverse pe piețele financiare și a limita costurile de finanțare ale statului și ale companiilor autohtone.

Riscurile sistemice la adresa stabilității financiare din România evaluate în 2023 la un nivel sever au fost, similar anului anterior, cel generat de incertitudinile la nivel global (în creștere către finalul anului, pe fondul izbucnirii conflictului din Orientul Mijlociu și al continuării războiului din Ucraina) și cel provocat de deteriorarea echilibrelor macroeconomice, în contextul evoluțiilor geopolitice regionale și internaționale, precum și al incertitudinilor privind conduita politicii fiscale și a celei de venituri. Alte riscuri sistemice importante, dar de intensitate relativ mai scăzută, sunt cel determinat de întârzierea reformelor și a absorbției fondurilor europene, în special prin Planul Național de Redresare și Reziliență (nivel ridicat), și cel de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental (nivel moderat).

Într-un context marcat de astfel de riscuri, este de remarcat faptul că sectorul bancar din România a rămas rezilient, principalii indicatori prudențiali având o evoluție favorabilă și menținându-se la niveluri superioare celor de pe plan european sau comparabile cu acestea. Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate LCR s-a plasat la finalul anului 2023 la nivelul de 280,6 la sută, superior mediei țărilor din UE, iar solvabilitatea s-a menținut la o valoare adecvată, respectiv 23,6 la sută în decembrie 2023, în jurul centilei 75 în cadrul distribuției europene. Orientarea către active mai puțin riscante s-a reflectat și în continuarea diminuării ratei generale de risc, care a ajuns în decembrie 2023 la 28,4 la sută, nivelul minim al perioadei ulterioare declanșării crizei economice globale din 2008.

Rezultatele ultimului exercițiu de testare la stres a solvabilității, derulat pe orizontul de timp 2023-2025, reflectă o bună capacitate a sectorului bancar de a face față provocărilor unui mediu macroeconomic advers, aspect ce are la bază o rezervă de capital consistentă la începutul exercițiului (decembrie 2022), precum și o bună capacitate operațională de a genera rezultate financiare pozitive într-un mediu caracterizat de dobânzi relativ ridicate. Modificarea graduală a structurii de finanțare, precum și eficientizarea activității operaționale prin reducerea cheltuielilor (inclusiv prin eforturile de digitalizare) sunt factori care au contribuit la întărirea rezilienței instituțiilor de credit.

Tendința de îmbunătățire a calității activelor sectorului bancar a continuat și pe parcursul anului 2023. Rata creditelor neperformante a rămas în zona de risc scăzut[3] Sub 3 la sută – risc scăzut; peste 8 la sută – risc ridicat; 3-8 la sută – risc mediu, conform definiției Autorității Bancare Europene. (2,4 la sută în decembrie 2023), iar gradul de acoperire cu provizioane s-a menținut la un nivel relativ ridicat (64,6 la sută), net superior mediei europene.

Banca Națională a României, împreună cu Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială (CNSM), monitorizează atent evoluțiile cadrului macroeconomic intern și extern în vederea identificării celor mai bune măsuri de reducere a riscurilor la adresa stabilității sistemului financiar din România. Pe parcursul anului 2023 au avut loc patru ședințe ale Consiliului general al CNSM, în cadrul cărora au fost prezentate lucrări vizând atât politica macroprudențială, cât și identificarea riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare pe plan național. CNSM a recomandat BNR menținerea ratei amortizorului anticiclic de capital la 1 la sută, după ce în octombrie 2022 a fost decisă majorarea sa la acest nivel, cu aplicabilitate din 23 octombrie 2023, în vederea consolidării gradului de reziliență a sectorului bancar autohton, ca urmare a deteriorării perspectivelor de creștere economică pe plan global și a menținerii unor dezechilibre interne importante la nivelul economiei românești.

În ceea ce privește amortizorul O-SII, în urma evaluării efectuate în anul 2023 pe baza informațiilor având data de referință 31.12.2022, CNSM a identificat un număr de 9 instituții de credit de importanță sistemică. Un alt amortizor de capital, aplicat în România încă din anul 2018, este amortizorul pentru risc sistemic (SyRB), calibrat prin utilizarea indicatorilor de evaluare a calității activelor, respectiv rata creditelor neperformante și gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante. Conform analizei semestriale prezentate CNSM în octombrie 2023, în primul semestru din anul 2024 nicio instituție de credit nu va aplica o rată a SyRB de 2 la sută, iar 5 bănci vor aplica o rată de 1 la sută. Numărul relativ scăzut de instituții ce aplică acest amortizor de capital indică o îmbunătățire semnificativă a calității portofoliilor de credite acordate clienților față de momentul introducerii SyRB și este rezultatul unui proces activ de curățare a bilanțului băncilor, precum și al orientării înspre politici de provizionare prudente.

Tot în sfera politicii macroprudențiale, în iunie 2023, membrii Consiliului general al CNSM au desemnat Republica Moldova drept țară terță semnificativă pentru sectorul bancar românesc în ceea ce privește recunoașterea și stabilirea ratelor amortizoarelor anticiclice de capital. În consecință, Banca Națională a României va monitoriza evoluțiile economico-financiare din Republica Moldova atât timp cât aceasta își menține statutul de țară terță semnificativă prin exercițiul anual de identificare.

Cooperarea instituțională dintre Guvern și Banca Națională a României se desfășoară permanent, pe multiple dimensiuni, care includ participarea unor experți ai BNR la ședințele Comisiei de planificare a fluxurilor financiare ale Trezoreriei statului, sprijinul acordat Ministerului Finanțelor în procesul de emisiune de obligațiuni pe piețele internaționale de capital sau demersurile de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). În anul 2023, aceste demersuri au fost intensificate în principal prin demararea misiunilor OCDE de evaluare a alinierii legislației naționale la cerințele acestei organizații în diferite domenii de activitate și prin susținerea prezentărilor de țară aferente. BNR s-a implicat în negocierile procesului de aderare, în limitele competențelor ce îi revin, în principal prin:

(i) coordonarea completării chestionarului de aderare primit de la Comitetul pentru piețe financiare al OCDE, pentru care BNR are rol de punct focal la nivel național (în acest demers au fost implicate direcții de specialitate din BNR și alte instituții și organizații din România);

(ii) completarea chestionarelor de aderare pe teme privind protecția consumatorilor de servicii financiare și educația financiară, inclusiv participarea la organizarea misiunii OCDE de evaluare pe acest subiect (în acest demers au fost implicate direcții de specialitate din BNR și alte instituții și organizații din România);

(iii) completarea chestionarului privind modul de implementare a unor prevederi metodologice din domeniul statistic referitoare la investițiile străine directe, inclusiv organizarea misiunii OCDE de evaluare pe acest subiect;

(iv) organizarea misiunii experților OCDE de evaluare a alinierii României la prevederile Codurilor OCDE de liberalizare a fluxurilor de capital și a operațiunilor curente invizibile;

(v) participarea la întâlniri de lucru cu experții din cadrul OCDE, ca parte a misiunilor de evaluare aferente ediției 2024 a Studiului de țară privind politicile economice pentru România, și formularea de observații și completări asupra acelor aspecte ce țin de domeniile de competență ale băncii centrale.

Implicarea BNR în aceste demersuri a presupus, pe lângă contribuțiile circumscrise domeniilor vizând activitatea sa, și susținerea unor prezentări referitoare la alinierea României la diferite principii ale OCDE. Totodată, banca centrală – angajată încă din anul 2008, în conformitate cu mandatul său legal, în dezvoltarea relației cu această organizație – participă în calitate de invitat permanent la lucrările Comitetului național pentru aderarea României la OCDE.

În ceea ce privește relația cu Parlamentul României, dialogul constant dintre Banca Națională a României și această instituție îmbracă multiple forme, printre care:

(i) elaborarea de puncte de vedere asupra unor proiecte de acte normative, fie la solicitarea comisiilor parlamentare, fie la cererea unor inițiatori (MF, ANPC și alte autorități publice) sau a Ministerului pentru relația cu Parlamentul, în vederea definitivării poziției Guvernului cu privire la respectivele proiecte legislative;

(ii) formularea de puncte de vedere, realizarea de materiale sau participarea la discuții/reuniuni ale comisiilor de specialitate din cadrul celor două Camere ale Parlamentului pe tematici precum politică monetară, stabilitate financiară, rezoluție bancară, afaceri europene sau sisteme de plăți;

(iii) redactarea de răspunsuri la interpelările adresate BNR de către senatori sau deputați.

Consecventă în promovarea transparenței și în asumarea responsabilității instituționale, BNR și-a îndeplinit și în anul 2023 rolul de furnizor de informație economică de calitate, reprezentată de datele statistice pe care instituția le produce conform cadrului legal și de analizele și lucrările de cercetare publicate. Un rol major în asigurarea comunicării atât cu publicul larg, cât și cu Parlamentul, revine Rapoartelor elaborate de banca centrală. BNR transmite către președinții celor două Camere ale Parlamentului și către comisiile economice nu doar Raportul anual (obligație statutară), ci și Raportul asupra inflației și Raportul asupra stabilității financiare – alte două publicații importante ale băncii centrale, în care sunt explicate acțiunile acesteia în vederea asigurării stabilității prețurilor și a celei financiare. Numeroase subiecte relevante pentru activitatea băncii centrale sunt abordate în intervenții publice ale membrilor Consiliului de administrație, precum și cu prilejul unor seminarii și simpozioane științifice; totodată, astfel de tematici fac obiectul unor demersuri de cercetare economică derulate în cadrul BNR.

Activitatea de comunicare online a BNR a fost marcată în 2023 de diversificarea strategiei de transmitere a mesajelor către publicul larg, principalul canal de comunicare al băncii centrale rămânând websiteul oficial, unde au fost diseminate în timp real date statistice și au fost promovate alte tipuri de informații precum comunicate de presă, publicații, conferințe sau discursuri. În funcție de necesitățile identificate privind relevanța anumitor teme pe agenda publică sau creșterea vizibilității principalelor categorii de informații desprinse din activitatea instituției, acestea au fost aduse în atenția publicului și prin intermediul rețelelor de socializare, cu mesaje adaptate specificului și audienței acestora. Un rol important a revenit și în anul 2023 platformei-forum OpiniiBNR, în cadrul căreia specialiștii din banca centrală abordează subiecte de actualitate, unele dintre articole fiind diseminate ulterior și pe rețelele sociale.

În activitatea de cooperare tehnică internațională a BNR un loc special a continuat să revină relației cu Banca Națională a Moldovei (BNM). Un pilon important l-a reprezentat furnizarea de asistență tehnică în cadrul proiectului de twinning „Strengthening supervision, corporate governance and risk management in the financial sector”, dedicat sectorului financiar din Republica Moldova și implementat de un consorțiu de instituții având ca lider de proiect BNR. În perioada ianuarie 2023 – aprilie 2024 au avut loc multiple activități în cadrul acestui proiect de twinning, inclusiv două conferințe desfășurate la Chișinău și 80 de misiuni de asistență tehnică. Proiectul, lansat în octombrie 2021, a fost finalizat la data de 17 aprilie 2024. Un alt pilon al asistenței tehnice oferite Băncii Naționale a Moldovei îl constituie Acordul de cooperare dintre BNM și BNR semnat la data de 11 iunie 2021 la București, în scopul dezvoltării și extinderii cooperării dintre cele două bănci centrale în vederea promovării siguranței și a bunei funcționări a sistemelor financiar-bancare din Republica Moldova și din România.

Totodată, BNR acordă asistență tehnică în domeniul serviciilor financiare pentru BNM, Comisia Națională a Pieței Financiare și pentru Guvernul Republicii Moldova, prin intermediul unui consilier la nivel înalt al Uniunii Europene în Republica Moldova, în perioada decembrie 2023 – decembrie 2024.

Începând cu anul 2023, BNR și BNM cooperează și pe palierul academic, alături de Academia de Studii Economice din București (ASE) și de Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM) în vederea organizării cu frecvență bianuală a programului „Școala finanțelor moderne”, care se adresează studenților și masteranzilor ASEM. Primele două ediții s-au desfășurat în lunile iulie și septembrie 2023, participanții împărtășind cunoștințele acumulate în cadrul programului prin intermediul unor prezentări pe teme financiar-bancare susținute în localitățile rurale din Republica Moldova.

În planul educației financiare, care constituie o preocupare constantă a BNR, pe lângă continuarea atât la nivel central, cât și teritorial, a programelor și evenimentelor deja consacrate, în anul 2023 au fost lansate patru noi proiecte pentru trei categorii de public: Joblandia și Concursul național de educație financiar-bancară „Eugeniu Carada” (pentru învățământul preuniversitar), Pro Oeconomia (pentru publicul general) și Antreprenoriat de TOP (pentru mediul de afaceri). Totodată, a fost semnat primul acord de parteneriat strategic în acest domeniu cu Compania Națională Poșta Română S.A., în cadrul căruia, în luna mai 2023, la sediul BNR s-a desfășurat un program-pilot la care au participat 59 de salariați ai acestei companii. Pe parcursul anului, peste 113 700 de elevi și studenți au participat la proiecte de educație financiară, iar peste 6 600 de persoane au luat parte la cele destinate adulților.

În anul 2023, în Colecția „Biblioteca Băncii Naționale a României” au apărut, reunite într-un volum, versiunile în limba română ale lucrărilor „Moneda și finanțele Indiei” (1913), „Scurt tratat despre reforma monetară” (1923), „Tratat despre bani” (1930), elaborate de John Maynard Keynes. Totodată, au avut loc evenimente de lansare a șase volume incluse într-un proiect editorial inițiat în 2020 sub auspiciile aniversării a 140 de ani de la înființarea BNR și în care au fost reunite lucrări de cercetare publicate în ultimele trei decenii de către autori din cadrul BNR: „Stabilitate financiară. Lucrări selectate” și „Financial stability. Selected works”; „Economie. Lucrări selectate” și „Economy. Selected works”; „Rolul băncilor centrale în economiile contemporane: dincolo de stabilitatea prețurilor”; „Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României (1880‑2020)”.

În anul 2023 și în prima parte a anului 2024 au fost întreprinse demersuri vizând aprofundarea conștientizării pe plan internațional a problematicii Tezaurului BNR trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial și încă nerestituit. În noiembrie 2023, BNR a organizat simpozionul Tezaurul Băncii Naționale a României evacuat la Moscova – un drept de creanță mai vechi de un secol, în cadrul căruia au fost lansate două volume apărute în limba engleză: The Romanian National Bank Treasure taken to Moscow and never returned, de Cristian Păunescu, și Romania’s Treasure and its destiny. Arguments from the Russian archives, avându-l ca autor pe Ilie Schipor.

În data de 5 martie 2024, la sediul Parlamentului European de la Bruxelles, a fost inaugurată, în prezența delegației Băncii Naționale a României, precum și a unui numeros public, expoziția The gold Treasure of the National Bank of Romania sent to Moscow and never returned – A claim older than a century. La acest eveniment au participat și numeroși europarlamentari din toate grupurile politice, atât români, cât și din alte țări. Expoziția a fost deschisă trei zile, pe parcursul cărora au fost prezentate dovezi istorice, înscrisuri, probe juridice și angajamentele părților rusă și română în legătură cu rezerva de aur trimisă la Moscova. În aceeași zi, în ediția online a ziarului Politico a fost publicat articolul „The gold treasure of the National Bank of Romania that was sent to Moscow”, cu subtitlul „A claim older than a century – the odyssey of the central bank’s ’evacuated’ gold that was never returned after the First World War”. Articolul a fost inclus și în ediția tipărită din 7 martie 2024 a aceleiași influente publicații consacrată problematicii europene. Totodată, la 6 martie 2024, la Universitatea Liberă din Bruxelles, cu sprijinul Institutului Cultural Român, a avut loc dezbaterea cu tema Le trésor de la Banque Nationale de Roumanie envoyé à Moscou – une créance qui date depuis plus d’un siècle.

Astfel, opinia publică internațională a fost informată pe larg despre creanța validă și exigibilă deținută de România asupra Federației Ruse, iar subiectul a fost introdus pe agenda instituțiilor Uniunii Europene. Relevantă în acest sens este adoptarea cu o mare majoritate de voturi, în ședința plenară a Parlamentului European din 14 martie 2024, desfășurată la Strasbourg, a Rezoluției referitoare la returnarea tezaurului național al României însușit ilegal de Rusia.

Din perspectiva evoluției structurii organizatorice a BNR, merită reliefată reorganizarea activității în domeniul serviciilor informatice în două direcții distincte – Direcția platforme digitale și securitate cibernetică și Direcția soluții digitale – pentru alinierea la noile tendințe din băncile centrale europene și pentru îndeplinirea principalelor linii de dezvoltare incluse în Strategia de informatizare a BNR. Totodată, modificarea organizatorică prezintă avantaje precum:

(i) definirea clară a responsabilităților de proiectare, dezvoltare, testare și administrare a aplicațiilor informatice și asigurarea cadrului necesar pentru eficientizarea acestora printr-o echipă de management dedicată;

(ii) asigurarea unei viteze de reacție crescute în cazul apariției unui incident de securitate, prin coordonarea unitară a ariei de infrastructură tehnologică și a celei de securitate cibernetică.

Poziția financiară a Băncii Naționale a României și-a menținut soliditatea, capitalul propriu al instituției înregistrând la 31 decembrie 2023 un nivel semnificativ pozitiv (34 028,6 milioane lei), cu 5 la sută superior celui din anul 2022. Acest nivel consistent al capitalului propriu întărește capacitatea BNR de a-și îndeplini atribuțiile legale naționale, precum și obligațiile care decurg din calitatea de membru al Sistemului European al Băncilor Centrale, garantându-i independența financiară și conferind credibilitate operațiunilor pe care le desfășoară.

Similar anilor anteriori, Banca Națională a României a acționat și în 2023 pentru asigurarea stabilității prețurilor și a stabilității financiare, precum și pentru îndeplinirea tuturor celorlalte atribuții prevăzute de lege, fără a se face apel la bugetul public. Mai mult, în condițiile preocupării manifestate pentru utilizarea eficientă a resurselor aflate la dispoziția sa, BNR a înregistrat la 31 decembrie 2023 un rezultat financiar pozitiv – ca urmare a profitului generat de activitatea de administrare a activelor și pasivelor în valută –, virând la bugetul statului 1 942,9 milioane lei.

Capitolul 1. Contextul internațional și evoluții macroeconomice interne

1. Contextul internațional

În 2023, dinamica activității economice globale s-a moderat pentru al doilea an consecutiv, până la 3,2 la sută (-0,3 puncte procentuale)[4], Conform datelor FMI, World Economic Outlook, aprilie 2024. într-un context mai restrictiv din perspectivă financiar-monetară, dat fiind dezideratul băncilor centrale de combatere a presiunilor inflaționiste. În același timp, la nivel internațional au continuat să se resimtă efectele tensiunilor politice și ale fragmentării geoeconomice, ceea ce a favorizat fragilitatea comerțului mondial. Rata anuală a inflației și-a continuat decelerarea, menținându-se totuși la un nivel ridicat, astfel încât principalele bănci centrale și-au întărit politica monetară; totuși, evaluările acestor instituții au indicat oportunitatea întreruperii tendinței ascendente a ratei dobânzii de politică monetară pe parcursul trimestrului III al anului (Grafic 1.1).

Grafic 1.1. Activitatea economică la nivel mondial

Viteza de creștere a economiilor avansate s-a diminuat cu 1 punct procentual în anul 2023, până la 1,6 la sută, evoluțiile individuale fiind totuși mixte. Economia SUA a accelerat cu circa 0,6 puncte procentuale, până la 2,5 la sută, pe seama evoluției balanței externe (restrângerea de ritm a exporturilor a fost inferioară celei a importurilor, acestea din urmă ajungând să se contracte) și a amplificării cheltuielilor publice (inclusiv a celor de apărare). În contextul presiunilor din partea costurilor și dobânzilor ridicate, dinamica consumului a încetinit ușor, condițiile de pe piața muncii oferind în continuare susținere. Investițiile s-au restrâns, pe seama sectorului rezidențial, însă comprimarea a fost limitată de măsuri guvernamentale[5] Inițiativa pentru investiții în infrastructură și locuri de muncă (IIJA), Legea pentru reducerea inflației (IRA) și Legea CHIPS au oferit finanțare directă și stimulente fiscale pentru sectorul manufacturier din SUA. circumscrise unei orientări de promovare a politicii industriale (Caseta 1). În schimb, dinamica activității zonei euro a decelerat cu 3 puncte procentuale față de anul precedent, până la 0,4 la sută. În acest caz, consumul privat s-a apropiat de pragul stagnării (0,5 la sută), investițiile au încetinit la rândul lor, iar evoluția balanței comerciale a limitat doar ușor amploarea restrângerii ritmului creșterii economice. Pe partea de formare a PIB, în timp ce industria a fost afectată de nivelul încă apreciabil al costurilor și de slăbirea cererii globale, sectorul serviciilor a evoluat mai favorabil. La nivelul statelor membre, notabilă a fost contracția economiei germane, grevată de un deficit structural de investiții publice, conform semnalelor din piață, dublat de o reorientare geostrategică în derulare, repercusiunile economice ale războiului din Ucraina manifestându-se accentuat; ceilalți membri marcanți ai nucleului uniunii monetare (Franța, Italia, Spania, Țările de Jos) au înregistrat dinamici ale PIB în scădere. Alte economii avansate, precum Coreea de Sud sau Regatul Unit au încetinit, de asemenea, însă Japonia a cunoscut o dinamizare, datorată în special redeschiderii postpandemice a economiei.

Caseta 1. Recursul recent la măsuri de politică industrială – câteva coordonate

Politica industrială a căpătat o importanță tot mai mare în perioada recentă, această abordare numărându-se printre metodele utilizate de autorități pentru a adresa suita de șocuri negative manifestate în ultimii ani. Prezenta casetă își propune să realizeze o scurtă trecere în revistă a caracteristicilor politicii industriale, precum și a măsurilor de acest tip care au fost implementate în ultima perioadă la nivel internațional și pe plan intern. citește mai mult

Noțiuni teoretice

Din perspectivă conceptuală, politica industrială se referă la acele decizii administrative care urmăresc transformarea structurii activității economice în scopul atingerii anumitor obiective pe termen lung (Juhász, Lane și Rodrik, 2023)[6]. În mod echivalent, Evenett et al. (2024) discută despre intervenții guvernamentale țintite, care au rolul de a susține anumite firme, sectoare sau activități economice autohtone ca reprezentând măsuri de politică industrială – aceste măsuri conduc, în ultimă instanță, la reconfigurări de factură structurală. De regulă, acestea din urmă vizează stimularea productivității, a creșterii economice și a dezvoltării prin inovare, însă recent pare să fie alocată o importanță tot mai ridicată diversificării și rezilienței lanțurilor de aprovizionare, precum și menținerii supremației tehnologice. Inițial, politica industrială se referea doar la susținerea industriei, dar ulterior semnificația sintagmei s-a extins, putând să vizeze oricare alt sector economic.

Literatura de specialitate evidențiază faptul că justificările pentru utilizarea politicii industriale pot fi, în esență, grupate în două categorii. Mai întâi, ar fi vorba despre situațiile în care funcționarea liberă a pieței nu oferă rezultate optime din perspectivă socială, conform evaluării autorităților, care intervin pentru crearea unor externalități pozitive. În acest sens, un exemplu clasic este dat de argumentele în sensul susținerii unor sectoare economice aflate în stadiu incipient de dezvoltare, care au potențialul de a deveni foarte productive sau de a genera importante efecte de antrenare asupra altor domenii de activitate (the infant industry argument). În absența intervenției autorităților naționale, aceste sectoare rămân cronic subdimensionate prin raportare la cele din țările care sunt lideri de piață; în schimb, cu susținere, acestea pot ajunge la dimensiunea care le va permite să beneficieze de randamente la scară și să devină competitive, evoluția aducând beneficii economiei locale în ansamblul său. Un alt exemplu, poate mai relevant pentru perioada recentă, se referă la un anumit tip de configurare a lanțurilor de aprovizionare pentru un operator economic local, care se bazează foarte mult pe importuri pentru a-și minimiza costurile. Astfel, blocajele logistice internaționale pot conduce la deficite de ofertă pe piața locală, ceea ce, pentru anumite produse, poate avea consecințe serioase la nivel agregat.

A doua categorie de intervenții de politică industrială vizează oferirea de bunuri publice, într-o manieră direcționată – ar putea fi vorba despre îmbunătățirea infrastructurii într-o anumită zonă geografică, demers motivat de susținerea unei activități economice desfășurate în locul respectiv.

Bineînțeles, întrebarea-cheie vizează măsura în care politica industrială funcționează, livrând acele externalități pozitive și îndeplinindu-și obiectivele sau, dimpotrivă, se transformă în povară pentru finanțele publice și are efecte benefice mai degrabă limitate. Dezbaterile din literatura de specialitate nu au ajuns încă în punctul în care să favorizeze clar tabăra susținătorilor sau pe cea adversă, fiind, de multă vreme, blocate într-o poziție de relativă egalitate (Irwin, 2023). Din perspectivă teoretică, au fost fundamentate modele care oferă susținere politicii industriale (Harrison și Rodríguez-Clare, 2010, cuprinde o discuție în acest sens), însă rezultatele acestora sunt implicit dependente de ipotezele de la care s-a pornit. Dacă se operează într-un mediu instituțional fragil, va crește probabilitatea de avantajare a unor entități a căror susținere nu este justificată prin prisma politicii industriale, astfel încât beneficiul net al intervenției la nivel agregat va fi negativ (FMI, 2024). La rândul său, asimetria informațională limitează perspectivele favorabile ale intervenției autorităților – acestea nu sunt la fel de bine informate despre situația dintr-un anumit domeniu prin comparație cu firmele, care pot căuta să influențeze decidenții de politici economice pentru propriul beneficiu și nu neapărat pentru cel de la nivelul economiei în ansamblul său. În același timp, fenomene în spiritul Criticii lui Lucas – relațiile din economie sau comportamentul operatorilor economici după modificările aduse de autorități (în noul regim de politică economică) nu sunt neapărat similare cu cele ex ante, astfel încât parametrii care figurează în analizele cost-beneficiu se pot modifica – au potențialul de a conduce la evoluții contraproductive, în măsura în care nu sunt luate în considerare.

Literatura de specialitate face referire la două modalități de evaluare a oportunității și eficacității măsurilor de politică industrială (Kemp, 1960, Harrison și Rodríguez-Clare, 2010, respectiv Bown, 2023). Prima, propusă de J. S. Mill, se concentrează asupra domeniului de activitate care a făcut obiectul stimulentelor și consideră că rezultatul politicii de susținere este pozitiv dacă, după întreruperea acesteia, sectorul rămâne competitiv. Cea de a doua, formulată ulterior de C. F. Bastable, adaugă o nouă condiție, care impune ca beneficiile nete cumulate ale măsurii de protecție să fie superioare costurilor asociate implementării. Împreună, cele două condiționalități sunt cunoscute ca testul Mill-Bastable, intervenția fiind justificată doar în cazul îndeplinirii ambelor cerințe.

Evoluții la nivel internațional

Semnalele din piață indică o creștere a apetitului pentru politica industrială în ultimii ani la nivel internațional, din motive precum asigurarea rezilienței lanțurilor de aprovizionare cu produse considerate esențiale, gestionarea fragmentării geoeconomice, reducerea emisiilor de carbon etc. Cu toate acestea, identificarea cu precizie a unor evoluții este îngreunată de absența unui indicator specific (spre deosebire, de exemplu, de fenomenul globalizării, care poate fi urmărit, în linii mari, prin analiza traiectoriei raportului dintre comerțul global și PIB global); de altfel, cea mai mare parte a literaturii de specialitate cuprinde studii de caz. Dezideratul amintit reclamă, în esență, colectarea actelor normative de natură economică de la nivelul unui număr reprezentativ de jurisdicții și clasificarea lor pe baza unor criterii în linie cu definiția politicii industriale. În acest sens, lucrări recente precum Juhász et al. (2023), Juhász, Lane și Rodrik (2023) sau Evenett et al. (2024) utilizează Global Trade Alert – o colecție extinsă de informații privind măsurile unilaterale cu efect negativ asupra intereselor comerciale străine[7], Referitoare la comerțul internațional, investițiile străine sau forța de muncă. adoptate de unele state începând cu luna noiembrie 2008 – și extrag din această bază de date măsurile de politică industrială.

Primele două studii menționate anterior utilizează tehnici statistice de clasificare, obținând o serie de timp a numărului de măsuri de acest tip (Grafic A). Rezultatele indică faptul că recursul la politică industrială s-a plasat în parametri relativ stabili în anii de după criza financiară din 2008, dar începând cu 2018 a avut loc o intensificare a fenomenului. În același timp, este surprinsă o modificare a profilului intervenției prin comparație cu ceea ce ar putea fi considerată drept o abordare clasică, și anume măsuri introduse de state în curs de dezvoltare (în general, modificări de tarife vamale), care țintesc sectoare în care se dorește dobândirea unui avantaj competitiv. Astfel, în ultimii ani, statele dezvoltate au apelat într-o măsură extinsă la politici industriale, setul de instrumente utilizate a fost cuprinzător (împrumuturi de stat, granturi, garanții, asistență financiară etc.), iar multe dintre sectoarele beneficiare aveau deja avantaj competitiv.

Grafic A. Trendul ascendent al politicii industriale

Evenett et al. (2024) derulează un exercițiu care se concentrează asupra perioadei recente[8], Studiul are în vedere măsuri de politică industrială anunțate/implementate începând cu ianuarie 2023. Marea majoritate a acestor măsuri (circa 80 la sută) se concretizează în deviații de la mecanismele pieței libere. Cu toate acestea, și măsurile care acționează în sensul liberalizării pot oferi susținere politicii industriale (de exemplu, scutirea de la plata taxelor vamale pentru unele inputuri importate, care sunt necesare pentru un anumit sector local). ajungând la unele concluzii similare. Astfel, unul dintre motivele pentru care statele dezvoltate[9] Grup constituit conform clasificării FMI. utilizează intens politica industrială se referă la implementarea prevederilor care urmăresc obiective de natura prevenirii schimbărilor climatice, preocupare care se regăsește în mai mică măsură în cazul statelor emergente (Grafic B). Totodată, țările dezvoltate dispun de resurse net superioare celor ale statelor în curs de dezvoltare, subvențiile ocupând un loc mai important în cadrul mixului de instrumente folosite (Grafic C). În același timp, stimularea sectoarelor care dețin deja avantaj competitiv reflectă dorința de menținere a acestuia, eventual întreținută de acțiunea grupurilor de lobby. Totuși, dincolo de aceste motivații, autorii pun în evidență un comportament de retorsiune, măsurile vizând sectoare în care alte state au intervenit în trecut.

Grafic B. Politicile industriale implementate pe parcursul anului 2023 (motivația implementării)

Grafic C. Politicile industriale implementate pe parcursul anului 2023 (instrument utilizat)

Acțiunile de politică industrială din ultimii ani au dat naștere unor controverse. Unele decizii sunt în mai mică măsură de natură a genera polemici: de exemplu, obiectivul de limitare a emisiilor de carbon și abordarea problemei schimbărilor climatice întrunesc consens pe plan internațional, la nivel de angajament, iar la nivel operațional, necesitatea unor demersuri precum izolarea energetică a clădirilor sau extinderea rețelei de stații de reîncărcare a autovehiculelor electrice este puțin contestată. În schimb, configurarea flotei vehiculelor de acest tip este o chestiune mai complexă, cel puțin din perspectiva statelor europene, care se confruntă cu alegeri ale căror consecințe sunt cât se poate de serioase. Astfel, o eventuală opțiune pentru importurile mai ieftine din China, puternic subvenționate, ar putea echivala cu subminarea industriei europene de profil.

Competitivitatea Chinei în sfera electromobilității are la bază includerea sectorului sub umbrela politicii industriale[10], Decizia de accelerare a promovării și dezvoltării industriilor emergente strategice de către Consiliul de Stat (2010), document considerat a marca debutul unui cadru comprehensiv de politică industrială în China (Xiao, Kuan și Zhiguo, 2022). alături de alte șase industrii incipiente considerate strategice – conservarea energiei și protecția mediului, tehnologia informației de nouă generație, domenii industriale asociate biologiei, realizarea echipamentelor de nivel înalt, industria energetică de nouă generație și industria materialelor de nouă generație – în toate aceste domenii fiind acordate stimulente masive (Xiao, Kuan și Zhiguo, 2022). De exemplu, subvențiile acordate cumpărătorilor au fost generoase, sumele oferite de autoritățile centrale și de cele locale acoperind, în medie, aproape 26 la sută din prețul de producție al unui vehicul electric în perioada2015-2018 (pe un eșantion de 150 de orașe; Shanjun et al., 2020). Politica stimulativă a favorizat creșterea capacităților de producție și perfecționarea proceselor industriale – Bown (2023) amintește rezultate notabile în acest sens în cazul producției de baterii electrice, deși o contribuție a avut-o și faptul că unele tehnologii au devenit disponibile; Shanjun et al., 2020 observă că momentul în care unele patente ale Tesla au fost făcute publice coincide în linii mari cu momentul apariției pe piață a unor importanți producători chinezi.

Alternativ, statele europene pot opta pentru susținerea producției interne, demers care, dacă va fi realizat cu ajutorul politicii vamale, poate tensiona relația cu China (iar pentru unele firme europene, piața respectivă este importantă). În acest caz, propriii consumatori s-ar confrunta cu prețuri mai mari sau, alternativ, diferența de preț față de nivelul anterior introducerii măsurii protecționiste ar putea fi acoperită de la bugetul de stat, cu consecința deloc neglijabilă a majorării deficitului fiscal și a datoriei publice.

Evoluții pe plan local

În perioada recentă, orientarea României către politica industrială se aliniază, dintr-o anumită perspectivă, abordărilor la nivel comunitar, în sensul în care preocupările UE referitoare la accelerarea tranziției verzi au fost transpuse în Planul Național de Redresare și Reziliență, ale cărui alocări vizează, într-o proporție consistentă, economia verde.

Dincolo de acest aspect, autoritățile autohtone continuă sprijinirea altor activități economice. Astfel, una dintre cele mai longevive practici de acest tip a urmărit susținerea sectorului IT. În anul 2001, ca urmare a nivelului redus al câștigurilor salariale nete, ce încurajau tendința de emigrare, guvernul a introdus scutirea programatorilor de la plata impozitului pe venit, măsură extinsă ulterior, în 2013, pentru mai multe categorii de angajați din cadrul ramurii. Manelici și Pantea (2021) sugerează că această politică a fost eficientă în sprijinirea dezvoltării industriei IT, beneficiile reflectându-se și asupra domeniilor care utilizează intensiv inputuri de această natură. În prezent, industria IT&C deține o contribuție importantă la formarea produsului intern brut (de la 4,9 la sută în anul 2000, ponderea în PIB a valorii adăugate brute a componentei „Informații și comunicații” a urcat la 7,1 la sută în 2023) și, în același timp, un aport esențial la balanța contului curent (45 la sută din exporturile nete de servicii în 2023). Totuși, măsura introdusă în vederea stimulării sectorului a rămas în vigoare timp de peste două decenii, iar bugetul de stat a fost privat de o sursă consistentă de venit o lungă perioadă după ce au început să fie observate beneficiile intervenției.

Noi măsuri de politică industrială, de tipul oferirii unor facilități fiscale (scutiri de la plata impozitului pe venit, respectiv reducerea/scutirea de la plata contribuțiilor sociale obligatorii), au fost introduse în 2019 în sectorul construcțiilor și în 2022 în industria agroalimentară. Ulterior, ambele sectoare au înregistrat o îmbunătățire a ratei anuale de creștere a efectivului de salariați și a producției. Cu toate acestea, situația precară a finanțelor publice a impus diminuarea semnificativă a facilităților fiscale începând cu finele anului 2023. Decizia autorităților sugerează că, cel puțin în prezent, acest tip de intervenție de politică industrială nu bifează testul Bastable.

Concluzii

De-a lungul timpului, politicile industriale au fost modelate în funcție de schimbările economice, tehnologice și sociale apărute, decidenții politici fiind nevoiți să se adapteze constant la noile coordonate ale cadrului macroeconomic. Intervenția statului în economie a rămas un subiect intens dezbătut în literatura de specialitate, existând argumente atât în favoarea, cât și împotriva acesteia. Sprijinirea sectoarelor strategice și/sau emergente poate crea externalități pozitive care justifică politica de implicare. Totuși, resursele financiare necesare implementării măsurilor de politică industrială pot fi consistente și nesustenabile pe termen lung, întreținând creșteri ale deficitului bugetar și ale datoriei publice, care ar fi de evitat mai ales în cazul țărilor cu o situație fiscală fragilă. În plus, recursul intens la politică industrială are potențialul de a degrada mediul economic internațional, în sensul unor deteriorări din perspectiva frontierei posibilităților de producție și al întreținerii unor tensiuni geopolitice, cu toate că, într-o oarecare măsură, statele și-au asumat aceste consecințe negative – oferind uneori explicația că acționează în sensul salvgardării siguranței naționale sau, pur și simplu, reacționând la decizii similare ale competitorilor, într-o logică a escaladării.

În acest context în care aspecte precum reziliența sau siguranța națională au căpătat o importanță sporită, umbrind logica economică general acceptată, bazată aproape exclusiv pe raportul calitate-preț, evaluarea poziției competitive a devenit mai dificilă. Astfel, pot fi întâlniți lideri de piață (aparent firme robuste, cu poziții favorabile din perspectiva unor indicatori precum profitabilitatea sau costul unitar cu forța de muncă) care nu promovează testul Mill – aceste firme apar ca fiind sănătoase, dar au o sensibilitate sporită la orice modificare a cadrului de politică industrială. Practic, esența consolidării poziției competitive vizează din ce în ce mai mult măsura în care firma poate beneficia de susținere din partea politicii industriale.

Referințe

Bown, C. P. – „Modern industrial policy and the WTO”, Working Paper 23-15, Peterson Institute for International Economics, decembrie 2023

Evenett, S., Jakubik, A., Martín, F., Ruta, M. – „The return of industrial policy in data”, Working Paper 24/1, FMI, ianuarie 2024

FMI – Fiscal Monitor, Capitolul 2, aprilie 2024

Harrison, A., Rodrígues-Clare, A. – „Trade, foreign investment, and industrial policy for developing countries”, Handbook of Development Economics, Vol. 5: 4039-4214, 2010

Irwin, D. – „The return of industrial policy”, Finance & Development, iunie 2023

Juhász, R., Lane, N., Rodrik, D. – „The new economics of industrial policy”, Working Paper 31538, NBER, august 2023

Juhász, R., Lane, N., Oehlsen, E., Pérez, V. – „The who, what, when, and how of industrial policy: atext-based approach”, manuscris nepublicat, , noiembrie 2023

Kemp, M. C. – „The Mill-Bastable infant industry dogma”, Journal of Political Economy (68), 1960, pp.65-67

Manelici, I., Pantea, S. – „Industrial policy at work: evidence from Romania’s income tax break for workers in IT”, European Economic Review (133), aprilie 2021

Shanjun, L., Xianglei, Z., Yiding, M., Fan, Z., Hui, Z. – „The role of government in the market for electric vehicles. Evidence from China”, Policy Research Working Paper, Banca Mondială 9359, august 2020

Xiao, W., Kuan, S., Zhiguo, X. – „Industrial policy and the rise of China’s strategic emerging industries”, American Economic Association, întâlnirea anuală 2023, versiune a lucrării din decembrie 2022

ascunde

Economiile emergente și-au intensificat dinamica PIB cu 0,2 puncte procentuale, la 4,3 la sută, cu aportul evoluției din China (+2,2 puncte procentuale, până la 5,2 la sută), date fiind ridicarea restricțiilor COVID-19, precum și implementarea unor măsuri de stimulare a activității. Totuși, economia chineză continuă să se confrunte cu dificultăți în sectorul rezidențial, în timp ce piața muncii și cererea internă au un profil relativ fragil. Economia Rusiei s-a dovedit a fi mai rezistentă decât se estima inițial în fața sancțiunilor impuse, revenind, după o contracție moderată în anul precedent, la o creștere de 3,6 la sută. O accelerare a dinamicii PIB a consemnat și India, până la 7,8 la sută, în timp ce în Brazilia și Africa de Sud indicatorul a încetinit[11]. Brazilia și-a redus marginal creșterea economică, însă, în cazul Africii de Sud, criza energetică locală, fluctuațiile prețurilor materiilor prime și limitările politicii fiscale au contribuit la încetinirea economiei până în pragul stagnării. La rândul său, Argentina parcurge o serie de reforme, iar politica fiscală austeră a concurat la recesiunea activității.

Evoluțiile indicatorului PMI compozit global (52,4 puncte în luna aprilie 2024) semnalează o revitalizare a economiei globale în prima parte a anului în curs, provenind atât din zona serviciilor, cât și din cea a industriei (Grafic 1.2). În zona euro, valoarea din luna aprilie (51,7 puncte) a marcat maximul ultimelor 11 luni, susținerea venind însă din partea sectorului serviciilor, în timp ce valoarea corespunzătoare industriei s-a situat în continuare sub pragul de 50 de puncte.

Grafic 1.2. Perspective privind evoluția activității economice

Prețurile materiilor prime au înregistrat contracții ample în anul 2023, indicatorul compozit al Băncii Mondiale reducându-se, în medie, cu 24,2 la sută, pe seama detensionării piețelor de profil; o scădere ceva mai pronunțată (cu 29,9 la sută) s-a consemnat în cazul produselor energetice (Grafic 1.3).

Grafic 1.3. Cotațiile principalelor materii prime pe piețele internaționale

Cotația Brent s-a plasat cu 17,2 la sută sub media anului precedent; cererea moderată a împiedicat creșteri mai extinse ale prețurilor, iar factori de natura ofertei au determinat un parcurs fluctuant. În primele luni ale anului, prețul petrolului a rămas stabil, cu o ușoară creștere în aprilie, asociată unui anunț OPEC+ de extindere a măsurilor de scădere voluntară a producției, urmată de o revenire în luna următoare, pe fondul ofertei reziliente din afara grupului amintit și al exporturilor ieftine ale Rusiei. La începutul semestrului II, prețul petrolului Brent a înregistrat o ascensiune, depășind 90 dolari SUA/baril în luna septembrie, determinată și de această dată de decizii de restricționare a ofertei; în plus, începutul trimestrului IV a consemnat o creștere a incertitudinii, ca urmare a tensiunilor din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, contribuția SUA la susținerea ofertei și impactul regional limitat al conflictului au condus la corecții ale prețurilor, care au coborât sub 80 dolari SUA/baril spre sfârșitul anului.

Piața europeană a gazelor naturale a consemnat în 2023 o corecție majoră, de 67,5 la sută, după un an cu creșteri de anvergură istorică. La nivelul ofertei, conflictul din Ucraina a determinat reducerea aprovizionării UE cu gaze din Rusia, fiind implementate măsuri de reducere a consumului și de accesare a unor surse alternative. Capacitatea Europei de a importa GNL a crescut odată cu adăugarea mai multor terminale de regazificare noi începând cu finele lui 2022, iar pe parcursul anului 2023 constrângerile la nivelul ofertei s-au relaxat. Pe fondul cererii temperate (favorizată de parcursul slab al industriei europene, de temperaturi mai blânde în timpul iernii, dar și de disciplina consumatorilor casnici) și al diversificării surselor de import, cotațiile au revenit la valori comparabile cu cele din prima jumătate a anului 2021.

În 2023, cotațiile metalelor industriale s-au plasat, în medie, cu 9,6 la sută sub valoarea anului precedent, în contextul unei cereri moderate, în corelație cu parcursul slab al industriei și al construcțiilor (inclusiv pe fondul problemelor din sectorul imobiliar chinez). În schimb, cotația aurului s-a menținut pe o pantă ascendentă pe parcursul anului 2023, fiind consemnată o creștere cu 7,9 la sută comparativ cu 2022 (Grafic 1.4).

Grafic 1.4. Evoluția prețului aurului în raport cu incertitudinea

Indicele prețurilor alimentelor calculat de FAO a înregistrat o contracție de 13,8 la sută în 2023, sub influența ofertei abundente pe plan internațional, care a susținut traiectoriile descendente pe care s-au plasat în special cotațiile cerealelor, care cu un an înainte atingeau episodic valori record.

La sfârșitul anului 2023, datele FMI[12] Rată anuală ajustată sezonier, World Economic Outlook, aprilie 2024. au semnalat o scădere a inflației globale la 3,8 la sută, cu 2 puncte procentuale sub cea de la finalul anului precedent. În economiile avansate, variația prețurilor de consum s-a situat la 3,3 la sută în luna decembrie 2023, în timp ce pentru economiile în curs de dezvoltare aceasta a înregistrat valoarea de 4,1 la sută. Totuși, în pofida progreselor, inflația nu a atins, în general, un nivel compatibil cu mandatele autorităților monetare. Dinamica anuală a prețurilor de consum din SUA a continuat trendul descendent pe parcursul anului, situându-se între 3,1‑3,5 la sută în ultimul trimestru din 2023 (și primul trimestru din 2024). De asemenea, rata anuală a inflației IAPC din zona euro a decelerat pe parcursul anului, până la 2,9 la sută în decembrie 2023 (în luna aprilie 2024, dinamica prețurilor de consum plasându-se la 2,4 la sută); o evoluție similară a urmat inflația de bază din zona euro (IAPC exclusiv energie și alimente), coborând la 3,4 la sută în luna decembrie (și la 2,7 la sută în aprilie 2024) (Grafic 1.5).

Grafic 1.5. Prețurile de consum la nivel internațional

Principalele bănci centrale și-au întrerupt ciclul de creștere a ratelor dobânzilor de politică monetară pe parcursul trimestrului III al anului 2023, instituțiile respective optând pentru o abordare cu accent pe datele efective (data driven) (Grafic 1.6). Astfel, după patru creșteri suplimentare în anul 2023, cu o reducere a pasului de majorare la 25 puncte de bază și alternarea perioadelor de ajustare, respectiv păstrare a ratei dobânzii de referință, Sistemul Rezervelor Federale ale SUA a decis menținerea din august 2023 a coridorului-țintă pentru rata fondurilor federale la 5,25-5,50 la sută. Banca Centrală Europeană a operat încă 6 majorări ale ratei de referință, cu pași de 50 puncte de bază și respectiv 25 puncte de bază, pentru ca din septembrie 2023 rata dobânzii pentru operațiunile principale de refinanțare să se plaseze la 4,5 la sută; ratele dobânzilor pentru facilitatea de creditare și facilitatea de depozit s-au situat la 4,75 la sută și, respectiv, 4,0 la sută. În aceste condiții, moneda europeană s-a apreciat față de monedele partenerilor comerciali și față de dolarul american (Grafic 1.7).

Grafic 1.6. Ratele dobânzilor de politică monetară

Grafic 1.7. Cursul de schimb al euro

2. Evoluții macroeconomice interne

2.1. Activitatea economică

Creșterea economică

Cu un avans de 2,1 la sută, în anul 2023 economia românească s-a numărat printre cele mai dinamice la nivel european (Grafic 1.8). Comparativ cu anul anterior, ritmul de creștere a cunoscut însă o temperare, localizată pe componenta de consum privat, în timp ce investițiile și-au accelerat variația (exclusiv pe seama proiectelor de infrastructură), iar cererea externă netă a avut un aport marginal pozitiv (Grafic 1.9).

Grafic 1.8. PIB real în UE-27

Grafic 1.9. Cererea

Consumul populației s-a majorat cu 3,1 la sută, pârghiile de susținere fiind reprezentate de creșterea alertă a veniturilor salariale reale și de unele măsuri guvernamentale[13]. Suport financiar pentru cele mai vulnerabile categorii sociale, plafonarea prețurilor la energie electrică și gaze naturale pentru consumatorii casnici, precum și a adaosului comercial la produse alimentare de bază; plafonarea accizei la carburanți la nivelul minim european în anul 2023. O influență favorabilă asupra consumului a fost exercitată și de adoptarea de către populație a unor strategii menite să asigure o anumită stabilitate a volumului achizițiilor de bunuri, într-un context economic inflaționist – downtrading, interes mai pronunțat pentru magazine de tip discount, atenție sporită acordată campaniilor promoționale. Aceste coordonate ale comportamentului de consum au fost acomodate de extinderea în continuare a lanțurilor moderne de retail, caracterizate printr-o putere superioară de negociere în relația cu furnizorii și un plus de eficiență în procesul de distribuție.

Deși dinamica anuală a consumului populației a fost pozitivă pe tot parcursul anului, intensitatea acesteia a scăzut vizibil în trimestrele II-III, când atenuarea impulsului oferit de majorarea unor categorii de venituri la începutul anului 2023 (salariul minim, punctul de pensie) s-a conjugat cu acumularea unor incertitudini cu privire la evoluția economiei și a situației financiare proprii, determinate de nivelul încă ridicat al inflației și al ratelor dobânzilor bancare, precum și de prefigurarea unor măsuri fiscale corective. Astfel, de la un ritm real de 6,5 la sută în primele trei luni, cheltuielile de consum au avansat în medie cu numai 1,3 la sută în următoarele două trimestre, ajustări consemnând îndeosebi achizițiile pe segmente cu senzitivitate ridicată în perioade de reconfigurare a bugetelor personale (bunuri electrocasnice, mobilier, activități culturale și recreative). Temperarea de ritm a cheltuielilor a fost însoțită de o extindere a economisirii bancare, stocul depozitelor la termen ale populației intensificându-și până la 44 la sută avansul nominal în trimestrele II-III. În schimb, ultima parte a anului a marcat o dinamizare a cererii de consum (până la 3 la sută în termeni reali), pe fondul consolidării puterii de cumpărare (sub influența dezinflației și a celei de-a doua majorări a salariului minim) și al unei anumite relaxări a condițiilor de creditare (Grafic 1.10).