Personalitate complexă, cu o bogată activitate în plan administrativ și academic desfăşurată în perioada făuririi României moderne, descendent al unei ilustre familii boiereşti, Mihail C. Sutzu s-a născut la 15 februarie 1841, în București.
Portret M.C. Sutzu
În anul 1864, obţine diploma de inginer la Școala Centrală de Arte și Manufactură din Paris. Anii de studiu şi atmosfera culturală pariziană şi-au pus amprenta asupra personalităţii celui care avea să devină bancher, savant şi colecţionar de antichităţi.
M. C. Sutzu participă la dezvoltarea administraţiei româneşti, ca înalt funcționar în cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, apoi ca director general al Poștei și Telegrafului. După un stagiu de consilier la Curtea de Conturi, experienţa profesională dobândită determină numirea sa ca director în cadrul Băncii Naționale a României, din 1892 până în 1894. Într-un moment dificil din punct de vedere economic, în perioada 1899 – 1904, M. C. Sutzu preia misiunea de guvernator al Băncii Naționale a României. Sub conducerea sa, în anul 1900, au avut loc negocieri cu Ministerul Finanțelor, în urma cărora statul român, aflat în impas financiar, și-a retras participarea la capitalul BNR.
Cariera sa administrativă a fost însoțită de o strălucită activitate academică. Pasiunea pentru trecut este relevată de spectaculoasa călătorie, întreprinsă în anul 1870 în Egipt, ale cărei rezultate s-au materializat în studii privind numismatica și metrologia locală, din timpul dinastiei Ptolemeilor, precum și achiziționarea unor piese numismatice și artefacte, pe care le-a donat ulterior instituțiilor publice din România. A fost unul dintre marii colecționari de piese numismatice, pasiune care și-a pus amprenta asupra activității academice încă din timpul anilor de școală.
Stater din aur emis de regele Filip III al Macedoniei (323-317 a. Chr.), donat Muzeului Național de Antichități de către M.C. Sutzu în 1881
Într-o perioadă în care colecționismul a pus bazele muzeelor naționale în Europa, M. C. Sutzu a contribuit semnificativ la dezvoltarea, diversificarea și clasificarea colecțiilor Muzeului Național de Antichități, înființat în 1864, cea dintâi instituţie de acest tip a României moderne. Prin achiziţii din ţară, dar şi de la casele de licitaţii de la Roma, Paris şi Londra a constituit o importantă colecţie de antichităţi, cunoscută în lumea numismaţilor, îndeosebi prin monedele puse în circulaţie de oraşele greceşti de la Marea Neagră şi din Asia Mică, pe care le-a studiat și colecționat. Atenţia i s-a îndreptat în special către producţia monetară a cetăţilor greceşti aflate în Dobrogea: Istros, Tomis şi Callatis. Pasiunea pentru istoria zonei l-a determinat să construiască o frumoasă vilă pe malul mării, la Constanţa, în apropierea bătrânelor ziduri ale Tomisului, despre a cărui istorie monetară a scris în articolul Poids et monnaies de Tomis, publicat în actele Congresului Internaţional de Numismatică, desfăşurat la Paris în anul 1900.
La început de veac, împreună cu D.A. Sturdza, prim-ministru al României dar și pasionat numismat, M.C. Sutzu l-a întâmpinat la Constanța pe Marele Duce Alexandru Mihailovici (1866-1933), membru al familiei imperiale ruse și unul dintre marii colecţionari, interesat în special de monedele orașelor grecești din nordul Mării Negre.
Peste timp, destinul colecțiilor celor doi împătimiţi numismați a fost influenţat de vremurile în schimbare. În anii 1911 și 1912, M.C. Sutzu a donat Academiei Române întreaga sa colecție numismatică alcătuită din mii de piese.
Stater rar din aur bătut în secolul III a. Chr. de orașul grecesc Tyras (ale cărui ruine se află în zona Cetatea Albă din Ucraina); moneda a fost achiziționată de M.C. Sutzu, în 1930, de la Marele Duce Alexandru Mihailovici
Filă din catalogul colecției numismatice a Marelui Duce Alexandru Mihailovici, cumpărată de M.C. Sutzu. (st.) | Ultima pagină a catalogului colecției marelui Duce Alexandru Mihailovici, cu semnăturile lui M.C. Sutzu și Constantin Moisil, însoțite de precizări asupra provenienței monedelor (dr.)
În contextul tulbure al Primului Război Mondial, Marele Duce Alexandru Mihailovici s-a refugiat în Franţa, însă dificultăţile financiare l-au determinat să vândă la licitaţie, începând cu 1919, o parte din colecție. Un lot de 504 monede greceşti, dintre care multe piese nord-pontice de la Olbia, Pantikapaion şi Tyras, la care se adaugă diferite emisiuni ale oraşelor din Asia Mică, a fost achiziţionat de M.C. Sutzu, la Paris, în anul 1930, prin intermediul Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Naționale a Franței. Toate monedele au fost clasificate şi donate Academiei Române. Aflat la o vârstă înaintată, M.C. Sutzu a recurs la această achiziție pentru a reface colecţiile numismatice ale Academiei care, împreună cu Tezaurul României, au fost adăpostite pentru siguranță în Rusia și nerestituite ulterior de puterea sovietică.
Daric persan de aur, din secolul IV a. Chr., achiziționat de M.C. Sutzu de la Marele Duce Alexandru Mihailovici în 1930
M.C. Sutzu a publicat studii fundamentale privind evoluția sistemelor monetare din antichitate. Cele peste 40 de lucrări în care M.C. Sutzu deslușește tainele metrologiei din perioada arhaică, vorbește despre sistemele monetare din lumea elenistică și romană, totodată editează material numismatic inedit, cu specială privire asupra emisiunilor orașelor grecești Istros, Tomis și Callatis, aflate în Dobrogea, oferă cititorului dimensiunea reală a erudiției.
Activitatea științifică pe plan internațional i-a adus calitatea de membru al Societății Numismatice Engleze și membru de onoare al Societății Franceze de Numismatică (1930). În acest context, contribuie semnificativ la dezvoltarea numismaticii în țara noastră, ca disciplină dar și instituțional, prin înființarea Societății Numismatice Române, al cărei prim președinte a fost ales la 28 decembrie 1903. Un an mai târziu, apare sub conducerea sa cea dintâi revistă de numismatică din România, Buletinul Societății Numismatice Române.
Ilustra activitate în slujba cunoașterii istoriei, prin cercetarea izvoarelor numismatice, este confirmată de alegerea în anul 1909 ca membru al Academiei Române. Sub egida acestui înalt for științific, M.C. Sutzu împreună cu D.A. Sturdza întemeiază în anul 1911 primul Cabinet Numismatic din România, pe care îl conduce din 1914 până la sfârșitul vieții (3 iulie 1933) și căruia îi donează colecțiile sale.
Balanță pentru cântărirea monedelor, cumpărată de la Paris de M.C. Sutzu și donată Academiei Române
Dincolo de bogata activitate științifică și principalele repere biografice schițate, un modest omagiu adus împlinirii a 175 de ani de la naștere, M.C. Sutzu rămâne în amintirea contemporanilor ca un entuziast făuritor de instituții, înzestrat cu tenacitate, spirit critic și dăruire în slujba științei și a țării. Pasiunea marelui numismat a fost inspirat sintetizată de C. Secășanu, conservator al Muzeului Băncii Naționale a României, în anul 1947: “Aproape nu există autor care să scrie despre monetele grecești sau romane și să nu citeze numele lui Mihail C. Sutzu”.